Valul de inițiative legislative care vizează limitarea accesului minorilor la rețelele sociale capătă amploare în Europa, alimentat de temeri tot mai mari legate de impactul acestora asupra sănătății mintale a copiilor. În timp ce state precum Franța, Spania, Danemarca sau Grecia analizează introducerea unor restricții drastice, experții atrag atenția că astfel de măsuri pot avea efecte neașteptate – de la încălcarea unor drepturi fundamentale până la subminarea relației dintre părinți și copii. Pe lângă faptul că adolescenții vor găsi rapid metode de a ocoli interdicția, această măsură drastică ar putea avea un efect paradoxal: poate face comportamentul interzis mai atractiv.
În contextul în care mai multe state din Uniunea Europeană, dar nu numai, intenționează să urmeze exemplul Australiei și să interzică accesul copiilor și adolescenților sub 16 ani la mai multe rețele sociale, mai mulți specialiști în sociologie, politici sociale și drepturile omului avertizează că aceste interdicții nu reprezintă o soluție reală, ci mai degrabă o reacție grăbită a autorităților din aceste state la o problemă complexă.
Unul dintre cei mai vocali critici ai acestor planuri este Michael O’Flaherty, comisar pentru drepturile omului în cadrul Consiliului Europei. Acesta avertizează că graba cu care guvernele europene se îndreaptă spre interdicții totale este problematică.
„Interdicțiile nu sunt nici proporționale, nici necesare”
Astfel de interdicții „nu sunt nici proporționale, nici necesare”, a declarat O’Flaherty, subliniind că există „alte modalități de a aborda flagelul conținutului abuziv online”.
El atrage atenția că discuția publică sare direct la cea mai drastică soluție.
„Dezbaterea despre cum să protejăm copiii de efectele negative ale rețelelor sociale merge direct la interdicții, fără a analiza toate celelalte opțiuni disponibile”, a declarat oficialul european pentru Politico, subliniind că această abordare ridică o problemă esențială: încălcarea drepturilor fundamentale ale copiilor.
„Restricționarea accesului la rețelele sociale ridică probleme de drepturi ale omului, pentru că un copil are dreptul să primească informații la fel ca oricine altcineva”, spune Michael O’Flaherty, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei.
O’Flaherty nu neagă riscurile din mediul online, afirmând că, într-adevăr, „copiii sunt expuși la conținut violent, sexual sau tulburător, la manipulare și la dezinformarea care se răspândește rapid”, dar susține că autoritățile nu au făcut suficient pentru a le combate prin instrumentele deja existente.
„Nu am încercat nici pe departe suficient să asigurăm o supraveghere eficientă a platformelor”, afirmă acesta. Deși legislația europeană - precum Digital Services Act (regulamentul UE, intrat în vigoare în noiembrie 2022 și aplicabil din februarie 2024, care impune reguli stricte platformelor online pentru a asigura un mediu digital sigur, transparent și responsabil) - este considerată una dintre cele mai avansate, aplicarea ei este inegală.
„Avem o aplicare fragmentată a regulilor la nivel european. Depinde foarte mult de bunăvoința și capacitatea fiecărui guvern”, explică el, adăugând că statele au „un bilanț inegal” în acest domeniu.
În opinia sa, interdicțiile ar trebui să fie ultima soluție, nu prima: „Statele trebuie să se asigure că au epuizat toate celelalte variante înainte de a recurge la măsuri extreme. Nu văd prea multe dovezi că s-a făcut acest efort”.
Adolescenții găsesc mereu soluții: „Descărcările de VPN-uri au crescut masiv”
Și profesorii Tim Fowler și Esther Dermott, de la Universitatea din Bristol (UK), atrag atenția că interzicerea platformelor de socializare nu va face mai ușoară viața părinților de adolescenți, în ciuda faptului că susținătorii acestei măsuri invocă două beneficii majore: protejarea copiilor împotriva riscurilor rețelelor sociale și simplificarea regulilor din familie.
„În loc să negocieze constant cu copilul, părinții pot spune pur și simplu că acest comportament nu este permis”, explică cei doi experți, într-o opinie publicată în The Conversation.
Mai mult, o interdicție oficială ar transmite un semnal social puternic: Părinții pot folosi sancțiunea legală „ca dovadă că societatea consideră utilizarea rețelelor sociale de către copii ca fiind inacceptabilă”.
Cu toate acestea, cei doi cercetători avertizează că aceste promisiuni sunt greu de îndeplinit. Motivul principal? Adolescenții nu sunt ușor de controlat – și cu atât mai mult în domeniul tehnologiei – având în vedere că vorbim, practic, de generația care s-a născut cu smartphone-ul în mână.
„Departe de a fi pasivi, adolescenții sunt competenți tehnologic, bine conectați social și foarte motivați”, subliniază Fowler și Dermott, dând ca exemplu reacția adolescenților din UK la măsurile privind accesul pe social media.
„Experiența recentă din Marea Britanie, unde au fost introduse măsuri de verificare a vârstei pentru anumite site-uri, arată cât de rapid se răspândesc soluțiile alternative. De la adoptarea Legii privind Siguranța Online, Marea Britanie a înregistrat o creștere uriașă a descărcărilor de rețele private virtuale (VPN-uri). Acestea permit utilizatorilor să se înregistreze ca fiind dintr-o altă țară decât cea în care se află fizic. Adolescenții ar putea folosi VPN-uri pentru a ocoli interdicțiile.
Iar soluțiile nu sunt doar digitale. „Adolescenții pot cumpăra un telefon secundar de la un prieten sau pot găsi alte metode simple de a evita restricțiile”, arată analiza publicată de cei doi experți.
Măsurile drastice pot agrava problema: ce e interzis devine mai atractiv
Mai mult, un efect paradoxal al interdicțiilor este că pot face comportamentul interzis mai atractiv.
„Dacă părinții se gândesc la propria adolescență, își pot da seama de ce interzicerea nu elimină comportamentul – ba chiar îi poate crește atractivitatea”, spun cei doi profesori.
Mai grav, interdicțiile pot împinge activitatea copiilor în clandestinitate. „Forțând comportamentul să devină ascuns, părinții pot pierde controlul asupra a ceea ce fac copiii lor”, avertizează experții, comparând situația cu alte comportamente riscante din adolescență, precum consumul de alcool sau fumatul.
„Faptul că ceva este interzis nu elimină nevoia ca părinții să discute cu copiii despre acel lucru”, subliniază Fowler și Dermott.
Potrivit acestora, chiar și în condițiile unei interdicții, realitatea socială rămâne complexă: „Unii părinți pot închide ochii sau chiar facilita accesul, ceea ce face ca dialogul și educația să fie esențiale”.
Cei doi cercetători propun o schimbare de perspectivă: parentingul nu ar trebui să fie despre control total, ci despre relație.
„Ar trebui să vedem parentingul mai puțin ca pe atingerea unor rezultate precise și mai mult ca pe valorizarea relației cu copilul”, explică ei.
În acest context, rețelele sociale nu sunt doar o amenințare, ci și o oportunitate de înțelegere. „Este important să înțelegem de ce adolescenții folosesc aceste platforme și ce valoare au pentru ei”, spun experții.
Unele state, precum Grecia, cer chiar o interdicție la nivelul întregii Uniuni Europene, pentru a evita fragmentarea legislativă, însă experții arată că soluția nu este atât de simplă.
La sfârșitul anului trecut, autoritățile din Australia au interzis copiilor sub 16 ani accesul la platforme precum TikTok, Instagram sau Snapchat, devenind primul stat care a adoptat o astfel de măsură.
Viața fără social media, testată pe 300 de adolescenți din Marea Britanie
Marea Britanie se numără printre statele care au luat în calcul ideea de a merge în aceeași direcție ca și Australia, însă parlamentarii britanici au respins, cu două săptămâni în urmă, propunerea de a interzice accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale.
Pe de altă parte, va fi demarat un program-pilot cu sute de adolescenți pentru a vedea cum ar fi viața lor fără rețelele sociale. Programul, coordonat de guvernul britanic, va implica 300 de adolescenți din toată țara, care vor fi împărțiți în patru grupuri: trei vor testa diferite tipuri de intervenții, iar al patrulea va funcționa ca grup de control.
Practic, aplicațiile de social media vor fi fie dezactivate complet, fie blocate pe timpul nopții (între orele 21:00 și 07:00), fie limitate la o oră de utilizare, în timp ce unii (grupul de control) nu vor avea parte de nicio schimbare, pentru a le compara experiențele.
Grupul în care cele mai populare aplicații vor fi complet indisponibile este menit să simuleze cum ar arăta o interdicție a rețelelor sociale.
Toți participanții vor fi întrebați despre impactul limitării rețelelor sociale asupra vieții de familie, somnului și activității școlare, dar și despre provocările practice întâmpinate, despre posibilitatea de a configura controlul parental sau metodele prin care adolescenții ar putea încerca să ocolească interdicțiile.
Datele obținute din acest proiect-pilot vor fi analizate de oficiali și cercetători, laolaltă cu răspunsurile primite în cadrul consultării din partea părinților și copiilor.
Secretarul pentru tehnologie a declarat că este vorba despre „testarea diferitelor opțiuni în lumea reală”. „Aceste proiecte-pilot ne vor oferi dovezile de care avem nevoie pentru a face următorii pași, pe baza experiențelor familiilor”, a precizat Liz Kendall, citată de BBC.
Acest program va fi completat de „primul mare studiu științific din lume privind efectele reducerii utilizării rețelelor sociale în rândul adolescenților”, studiu ce ar urma să înceapă tot în acest an și care va implica 4.000 de elevi cu vârste între 12 și 15 ani din zece școli. Cercetarea va analiza impactul accesului redus la rețelele sociale - în special asupra unor aspecte precum somnul, nivelul de anxietate, interacțiunile sociale, precum și absențele și bullying-ul în școli.