Deși intensificarea ostilitățlori la granița israeliano-libaneză, duminică dimineață, a adus din nou statul evreu și milițiile sponsorizate de Iran în pragul unui război total, cele două tabere au recurs, ca mai de fiecare dată, la o pauză și, apoi, s-au retras.
Din punctul de vedere al munițiilor folosite, a fost cea mai mare confruntare din ultimele luni. Israelul a utilizat 100 de avioane de luptă, care au efectuat misiuni timp de șapte ore și au lovit cu rachete peste 40 de locații, dar au ucis doar trei persoane, potrivit datelor oficiale furnizate duminică seara.
În mod evident, armata israeliană a avut mult mai multă grijă să evite producerea de victime civile în Liban, decât a avut în Gaza. De asemenea, în timp ce Israelul insistă că va lupta până când organizația teroristă Hamas va fi complet distrusă, ministrul său de Externe, Israel Katz, sublinia, chiar duminică, faptul că guvernul Netanyahu nu are niciun interes într-o astfel de luptă existențială cu Hezbollah.
Conform propriei versiuni, Hezbollah a lansat duminică dimineața 320 de rachete și un număr mare de drone, însă a provocat doar un număr foarte mic de răniți.
Singura victimă israeliană ar fi fost provocată, de altfel, de resturile unei rachete interceptoare. Miliția șiită libaneză a afirmat totuși că și-a atins scopul, acela de a răzbuna un comandant ucis de Israel luna trecută.
Purtătorul de cuvânt al insurgenților a exagerat însă în privința credibilității anunțului său, atunci când a afirmat că planurile Hezbollah nu au fost afectate în niciun fel de loviturile aeriene israeliene anterioare.
Cu toate acestea, scopul mesajului său a fost clar, și anume acela de a pune capăt ostilităților din ziua respectivă și de a reduce presiunea asupra unei eventuale continuări a ostilităților militare de către Hezbollah.
Teama lui Netanyahu și a milițiilor șiite
Ambele părți au motive serioase să nu pornească acum la război. Israelul nu are capacitatea necesară pentru a deschide un alt front, în condițiile în care nu a reușit încă să elimine complet Hamas în Gaza, iar Cisiordania se află în pragul unei explozii de violență, din cauza coloniștilor evrei radicali și a susținătorilor acestora din interiorul statului israelian.
Comandanții militari de la Ierusalim sunt conștienți, de asemenea, de faptul că un război cu Hezbollah nu ar putea fi câștigat fără o invazie terestră, care s-ar solda cu numeroase victime în rândul propriei armate. În pofida modernizărilor recente, tancurile israeliene sunt încă considerate extrem de vulnerabile la ambuscade.
Pe de altă parte, Benjamin Netanyahu are motive întemeiate să-și păstreze țara într-o stare de conflict, deoarece acest lucru îl ține încă departe, atât de o confruntare cu propriul electorat, cât și de Justiție, în condițiile în care premierul israelian este acuzat de corupție.
Este posibil ca Netanyahu și cabinetul său de securitate să ia în considerare și alte incursiuni militare, după succesul aparent înregistrat duminică, dar sunt foarte departe de decizia a-și trimite soldații peste graniță sau de a provoca, prin contrareacție, atacuri cu rachete ale Hezbollah asupra Tel Avivului sau a altor orașe israeliene.
În ceea ce o privește, conducerea Hezbollah trebuie să-și protejeze activele politice și economice din Liban, care ar fi devastate într-un război cu Israelul.
Nici Iran, patronul regional al grupării șiite, nu pare pregătit pentru un conflict de amploare și a amânat, deocamdată, amenințarea cu un răspuns propriu la uciderea, de către Israel, a liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran, luna trecută.
În plus, nici Hezbollah, nici Iran nu împărtășesc impulsurile apocaliptice autodistructive ale lui Yahya Sinwar, comandantul Hamas din Gaza. Acesta a lansat atacul său surpriză, din 7 octombrie 2023, asupra Israelului, bazându-se pe presupunerea eronată că aliații săi de la Beirut și Teheran se vor alătura luptei palestiniene.
Pe muchie de cuțit
Chiar dacă nici Israel, nici Hezbollah nu doresc acum un război total, nu înseamnă că acesta nu s-ar putea declanșa. Ambele părți folosesc muniții relativ rudimentare - în principal explozibili - pentru a-și trimite „mesaje” beligerante, iar riscul unei erori de calcul în acest context este întotdeauna ridicat.
Se pare că armata israeliană a fost pe punctul de a intra în război cu Libanul imediat după 7 octombrie, pe baza unor informații eronate, care sugerau că Hezbollah ar fi fost implicat în atacul de atunci, iar insurgenții săi ar fi fost pregătiți să treacă granița de nord a țării.
Potențialul unor consecințe grave, neintenționate, a fost, de asemenea, ridicat, în weekend. Potrivit versiunii oficiale a statului evreu, avioanele israeliene de luptă au aruncat în aer zeci de puncte de lansare și au împiedicat atacuri planificate ale Hezbollah asupra unor ținte strategice din centrul Israelului.
Dacă una dintre aceste lovituri ar fi provocat victime importante, presiunea politică asupra guvernului Netanyahu de a elimina Hezbollah din sudul Libanului ar fi putut deveni extrem de periculoasă.
Marja de eroare este probabil să fie cea mai mare, atunci când fiecare dintre părți încearcă să ghicească dinamica politică internă a celeilalte.
Spre exemplu, atunci când Israelul l-a ucis pe comandantul Hezbollah, Fuad Shukr, într-un raid aerian în sudul Beirutului, luna trecută, nu a existat nicio modalitate de a ști câte rachete ar considera milițiile șiite suficiente pentru a-l răzbuna, sau încotro ar putea fi îndreptate acestea.
Mai mult, dacă Netanyahu prelungește campania de bombardamente, riscă să declanșeze implicarea Iranului în sprijinul aliatului său regional.
În mod similar, în timp ce alunga peste 80.000 de israelieni din casele lor, prin bombardamente transfrontaliere, Hezbollah nu ar fi putut evalua presiunea politică pe care ar exercita-o indirect asupra coaliției lui Netanyahu în vederea preluării sudului Libanului, astfel încât locuitorii strămutați să se poată întoarce acasă.
În mijlocul acestei imprudențe reciproce, SUA încearcă cu disperare să reducă riscul. Principalul obiectiv al administrației Biden de la 7 octombrie - și principala realizare, susțin oficialii americani - a fost să împiedice până acum transformarea războiului din Gaza într-o conflagrație regională.
Discuțiile continuă în această săptămână, iar diplomații americani insistă în continuare, în ciuda dovezilor contrare din istoria recentă, că un acord este la îndemână.
Există însă îndoieli serioase cu privire la dorința reală a lui Netanyahu sau Sinwar de a pune capăt luptelor. Războiul poate izbucni, fără ca ambele părți să îl dorească. Nu același lucru se poate spune însă despre pace.