Potrivit cumvaplace.ro, Gingerbread ne-ar face să îi spunem pâine cu ghimbir, însă consistența nu este aceea a unui aluat de pâine, iar istoricii și lingviștii spun că provine, de fapt, din limba franceză veche, gingerbras, care înseamnă pur și simplu ghimbir conservat. Motivul este foarte simplu, ghimbirul nu este doar gustos, ci are și proprietăți care ajută la conservarea prăjiturii.
Wikipedia notează că se crede că turta dulce a fost coaptă pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului al XI-lea, când cruciații care au revenit de pe Pământul Sfânt au adus cu ei rețeta aromată din Orientul Mijlociu.
Conform legendei franceze, turta dulce a fost adusă în Europa în 992 de călugărul armean, mai târziu sfânt, Grigorie de Nicopolis (Grigorie Makar). A locuit șapte ani în Bondaroy, Franța, lângă orașul Pithiviers, unde a predat gătitul cu turtă dulce preoților și altor creștini.
Și totuși turta dulce este mai mult germană decât franceză.
Lebkuchen, denumirea în germană, este înregistrată încă din 1296 la Ulm și 1395 la Nürnberg, Germania. Nürnberg a fost recunoscut drept „Capitala lumii pentru turtă dulce”, când în anii 1600, breasla a început să angajeze maeștri brutari și muncitori calificați pentru a crea opere de artă complicate din turtă dulce. Îndulcitorul tradițional este mierea, folosită de breasla din Nürnberg. Condimentele folosite sunt ghimbir, scorțișoară, cuișoare, nucșoară și cardamom.
Figurinele de turtă dulce datează din secolul al XV-lea, iar fabricarea de figurine din biscuiți fost practicată în secolul al XVI-lea. Primul exemplu documentat de figurine de biscuiți din turtă dulce este de la curtea Elisabeta I a Angliei: avea figuri de turtă dulce făcute după asemănarea unora dintre oaspeții ei importanți.
În ce privește însă căsuța de turtă dulce atât de frumos decorată cu glazură colorată, acestea își au originea în Germania în secolul al XVI-lea. Casele elaborate cu ziduri de biscuiți, decorate chiar și cu foiță de aur, acolo unde poziția socială trebuia exprimată altfel, au devenit asociate tradiției de Crăciun. Popularitatea lor a crescut când frații Grimm au scris povestea lui Hansel și Gretel, în care personajele principale dau peste căsuța din turtă dulce ascunsă adânc în pădure. Totuși, uitându-ne peste sursele la dispoziție, ar fi corect să spunem că nu e clar dacă aceste căsuțe decorate au fost sau nu rezultatul popularului basm, sau au fost pomenite de povestitori pentru că erau deja prezente în cultura populară locală.
Căsuțele de turtă dulce au devenit extrem de populare în timpul Crăciunului, iar tradiția a traversat oceanul odată cu imigranții germani.
În Europa, coacerea de turtă dulce a devenit recunoscută ca o profesie în sine, parte a breslei bucătarilor. În secolul al XVII-lea, numai membrii recunoscuți ai respectivei ghilde aveau voie să pregătească turtă dulce. Asocierea acesteia cu Crăciunul sau Paștele este dată de faptul că regulile erau mult mai relaxate la vremea respectivă în perioada sărbătorilor. La 1600, lumea nu avea aceleași obiceiuri culinare pe care le avem noi acum. Dulciurile erau o sărbătoare în sine, carne nu se mânca zilnic, iar majoritatea mânca o singură masă principală pe zi. Norocoșii aveau chiar mâncare caldă, ce-i drept de legume.
Turta dulce cu glazură este desertul de Crăciun.
Bine, nu ne împiedică nimeni să-l facem și în altă perioadă a anului, dar parcă atunci aromele biscuiților cu ghimbir și alte mirodenii se împletesc cel mai firesc cu atmosfera festivă de la final de an.
Primele scrieri despre turtă dulce au apărut încă de pe vremea grecilor antici și a egiptenilor. Iar regina Elisabeta I a fost cea care a făcut cunoscut omulețul din turtă dulce (sau Gingerbread man), care reprezenta iubirea atunci când era dăruit.
INGREDIENTE
- Pentru turtă dulce
-
110 g unt rece
-
110 g zahăr tos
-
120 g miere
-
300 g făină
-
1⁄2 linguriță de bicarbonat
-
Mix de mirodenii*
-
Sare
- Pentru glazură
-
1 albuș
-
Zeama de la o lămâie
-
200 g zahăr pudră
CUM SĂ FACEȚI
- Pentru mixul de mirodenii, aveți nevoie de câte o ½ linguriță de pudră de scorțișoară, ghimbir, cardamom, nucșoară și cuișoare. Dacă nu le găsiți deja sub formă de pudră, zdrobiți mirodeniile în mojar, iar nucșoara o radeți prin sita fină (mică).
- Puneți pe foc mic zahărul cu untul și mierea. Amestecați continuu, până ce cristalele de zahăr s-au topit. Dați deoparte și încorporați amestecul de făină, bicarbonat, mirodenii și un praf de sare. Omogenizați și răsturnați aluatul obținut pe o folie alimentară. Dați la rece 1-2 ore, până se întărește și poate fi întins ușor.
- După ce a stat la rece, întindeți aluatul pe masa de lucru unsă cu foarte puțin ulei sau direct pe o foaie de copt. Cu ajutorul formelor decupați aluatul în formele dorite.
- Așezați-le pe o tavă tapetată cu hârtie, la distanță unele de altele pentru că vor mai crește la copt. Dați la cuptorul preîncălzit, la 180 de grade, aproximativ 8-10-12 minute, în funcție de cuptor. Nu trebuie să fie crocante, ci ușor moi la atingere. Se vor întări după ce se răcesc. După ce s-au copt, puneți turta dulce pe un grătar să se răcească.
- Între timp, pregătiți glazura. Bateți spumă albușul și încorporați treptat zahărul tos și zeama de lămâie.
- Decorați biscuiții și lăsați-i deoparte 1-2 ore, separați, înainte de a-i pune într-un cutie metalică sau un borcan. Dacă îi veți gusta în aceeași zi în care i-ați pregătit, este posibil să vi se pară puțin tari. Dar turta dulce cu glazură se va frăgezi în următoarele zile. De aceea, este de preferat s-o faceți cu 2-3 zile înainte de Crăciun.