Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Italia, România, Portugalia: interferențe arhitecturale interbelice

Italia, România, Portugalia: interferențe arhitecturale interbelice

de Magdalena Popa Buluc    |   

Institutul Cultural Român și Facultatea de Arhitectură a Universității din Lisabona (FAUL) organizează între 14 mai și 1 iulie 2019, în pavilionul Auditoriului Rainha Sonja da Suécia | CUBO al Facultății de Arhitectură, expoziția „Italia, România, Portugalia: interferențe arhitecturale interbelice“. Marți, 14 mai, la ora 15.00, cu ocazia inaugurării expoziției, va avea loc o serie de conferințe susținute de profesorul doctor arhitect Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ (UAUIM) din București, profesorii João Pardal Monteiro și Antonio Castelbranco de la FAUL și de arhitectul Gelu Savonea, director adjunct al ICR Lisabona.

Expoziția „Italia, România, Portugalia: interferențe arhitecturale interbelice“ este alcătuită din nu mai puțin de 120 de panouri prezentând, prin intermediul unor imagini recente sau de arhivă, tot atâtea spectaculoase opere de arhitectură, câte 40 pentru fiecare dintre cele trei țări vizate. Selecția lucrărilor și a arhitecților din Italia și România a fost făcută de arhitectul Sorin Vasilescu, iar cea a lucrărilor/ arhitecților din Portugalia a fost făcută de arhitectul Sorin Vasilescu în colaborare cu arhitectul Gelu Savonea, în cursul unei ample vizite de documentare realizate cu sprijinul ICR Lisabona în anul 2016.

Timp de mai bine de o jumătate de secol, istoricii de specialitate au părut să ignore tot ce nu se încadra în tiparele arhitecturii de tip Bauhaus sau corbusianist. Odată cu maturizarea postmodernismului și neoraționalismului însă, curentele de arhitectură maturizate în Italia, România și Portugalia în perioada interbelică (dar radiind și în Franța, Spania, America Latină și Africa) au început a fi recunoscute ca alcătuind un al doilea filon, meridional/ latin, al devenirii arhitecturii universale. În fapt, după epuizarea „modernismului“, victimă a propriului succes, şi după apariţia postmodernismului şi a neoraţionalismului, putem mai ușor observa că arhitectura contemporană este, atunci când își exploatează resursele de creativitate, mai degrabă moştenitoarea acestor curente decât a școlii funcționaliste identificate cu Bauhaus și Le Corbusier. Această observație stă la baza conceptului expoziției „Italia, România, Portugalia: interferențe arhitecturale interbelice“, care se constituie și într-un prilej de a explora circulația ideilor într-o Europă ce traversa una dintre perioadele sale cele mai fertile din punct de vedere cultural.

Arhitect, profesor universitar, doctor în arhitectură, membru al Uniunii Arhitecţilor din România, Sorin Vasilescu este şi membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Centro Internazionale di Studi di Architettura Andrea Palladio (CISA) de la Vicenza, membru al Asociaţiei Europene pentru Învăţământul de ArhitecturăVisiting Professor la facultăţi de arhitectură din Strasbourg, Liège, Milano şi Torino.

La Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti este titularul cursurilor de Istoria Arhitecturii Moderne şi Contemporane, Comunicări vizuale, Arhitectura spaţiului interior, Stiluri, Istoria artelor vizuale.

A fost membru al Senatului Universităţii de Arhitectură şi Urbanism (1990-2012. A fost de asemenea preşedinte (2002-2006) al Comitetului Naţional Român al ICOMOS, director al Şcolii de Înalte Studii a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" (2004-2008). În prezent, activează şi ca Preşedinte al Fundaţiei Giulio Magni (din 2008). În 2015 a primit Premiul "Opera omnia" al Academiei Române

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri