Conform unui act guvernamental, activitatea se numește combaterea atacurilor de urs brun, iar de asta se ocupă jandarmii montani Prahova. Mai precis Detașamentul 8 Sinaia - o subunitate specializată în „dat piept cu omnivorul”. Acțiunile astea - urmărirea urșilor care intră printre oameni - au ajuns atât de dese, că militarii abia mai au vreme de celelalte cazuri: de la coborâri în rapel cu turiști dispăruți pe creasta muntelui până la spargerea de scandaluri iscate prin cârciumi.
Înainte vreme, militarii interveneau cu ajutorul petardelor să trimită animalele în pădure eficient. Bubuia o dată, se făcea liniște; „festivalul de avea loc pe la Cezar Petrescu, cartierul din Bușteni, unde apăreau câte opt nouă urși deodată să ia masa, se termina repede”. De ceva vreme nu se mai întâmplă așa. Jandarmii s-au pomenit că sunt reclamați la 112, pentru tulburarea liniștii publice! Au mai existat câteva plângeri cum că jandarmii stresează urșii. Culmea, unii dintre reclamanți erau chiar dintre cei ce solicitaseră intervenția militarilor că le intrase animalul în ogradă.
Singura armă eficientă împotriva urșilor a rămas, acum, girofarul de pe autospeciala din dotare. Câteodată mai e folosită sirena, rar spray-ul anti-urs. Iar scena se repetă, parcă la nesfârșit: în creierul nopții vezi duba Jandarmeriei care urmărește, regulamentar, câte o namilă de urs. Cu sunet de gheare ce zgârie asfaltul și în albastru de rampă de avertizare care luminează crupa animalului ce fuge disperat spre adăpost. Puțini oameni știu despre riscanta meserie a „montanilor”: „La fiecare misiune dintr-asta, dai piept cu namila. De multe ori, la propriu. Niciodată nu știi cum se termină”.
De la începutul acestui an, jandarmii din Prahova au intervenit la 329 de sesizări privind apariția unui urs în zone urbane. Anul trecut, bilanțul arată că au existat 904 sesizări la care au fost trimise echipajele Jandarmeriei Prahova.
Mod de acțiune la „recalcitranții” cu blană
Sinaia, noaptea. Strada pustie e luminată chior de becurile publice și de ferestrele pensiunilor. Un urs dă târcoale după resturi. Câinii latră a morțiu, lumea se înghesuie să sune la 112. Animalul își face face damblaua, de pe la balcoane clipesc flash-uri de telefoane. De departe se aude sirenă, jeep-ul de intervenție se oprește la intrarea pe strada răvășită de animal. Ursul e prins la un colț de stradă în lumina mașinii. Atunci începe balamucul.
Startul e dat de rampa care începe să clipească des. Parcă atât aștepta namila; o taie în viteză către munte. La distanță regulamentară vine mașina Jandarmeriei, dacă ursul slăbește cadența, sirena cârâie. „Soluția de alungare, îndepărtare este acest «u» prelung al rampei de pe mașina de intervenție”, povestește locotenent colonelul Andrei Dumitrache, șeful Detașamentului 8 Sinaia, un pic amuzat - „este, în caz de mișcare, modul pe care îl folosim ca să ducem animalele în pădure”. „Mai rău este când dăm de urși recalcitranți: cei care nu vor să se retragă și rămân în curțile oamenilor. Atunci, trebuie să te dai jos din mașină și să te duci după el. Regula întâi - nu mergi niciodată singur. A doua regulă - folosești doar spray-ul contra animalelor mari. Pistolul îl folosești doar dacă ți-e pusă viața în pericol”, arată șeful jandarmilor de la Sinaia-Azuga cum începe o intervenție. Un sergent completează - „asta dacă ai timp. Că te trezești piept în piept cu el. Tu fugi într-o parte, ursul în cealaltă. Rău e când fugim amândoi în aceeași direcție”.
Colonelul Dumitrache revine la spray-ul de urs: „Îl folosești și… ai noroc sau nu. Căci au fost cazuri în care am oprit lângă animal în timp ce ăsta devasta tomberonul. El mănâncă liniștit, tu dai cu rampa. El, obișnuit cu haina militară, nu pleacă. Atunci cobori geamul și dai cu spray-ul. Fâsss. Și ăla, care și-a luat jet direct în față, se linge pe bot și continuă să servească masa”.
Plutonierul adjutant șef Daniel Spulber descrie caracteristicile urșilor gunoieri de pe Valea Prahovei: „Ursul reacționează în funcție de exemplar, de cum l-au învățat mă-sa și oamenii. Era pe la Cota 1.400 o ursoaică, avea doi pui. I-a învățat perfect. Ăștia doi, micii, când vedeau mașină care urcă, se puneau în față, la cerșit. Când vedeau mașinile noastre, albastre, stăteau cuminți sau o rădeau de acolo, nu mai opreau circulația”. „Că și glumeam” - râde șeful Detașamentului - „ziceam, ia uite, nici ăștia nu ne suportă!”.
Jandarmii revin la momentele grele când „recalcitranții” nu vor să iasă din curțile oamenilor. „Tu nu știi care e configurația curții în care a intrat. Ești obligat să intervii în astfel de cazuri, când siguranța oamenilor este pusă în pericol și calci pe proprietate, habar n-ai cum arată locul. Mergi încet, te uiți în toate direcțiile, și te pomenești că dai peste namilă că și aia te caută”, spune sergentul - un puști, zici că e prin clasa a doișpea. Puștiul e în echipă cu plutonierul adjutant șef, „veteran de urși”, fost pădurar. Cei doi au atâtea misiuni de intervenție pentru îndepărtarea animalelor că știu cu ochii închiși locurile de hălăduială ale omnivorelor.
„La urs e mai rău când dai de pui. Îi alergi cu mașina, rămâne ăla mic în spate. Atunci se oprește ursoaica. Te oprești și tu, orice mișcare poate provoca scandal”, descriu jandarmii procedura. Chiar și așa mai sunt evenimente: „O dată, pe Valea Peleșului era una cu un singur pui. Ca de obicei, s-au retras. Până i-a venit puiului să se întoarcă spre noi. Să ne atace. A văzut mă-sa lucrul ăsta, hop, a atacat și ea. Ne-au împrăștiat ca pe popice!”.
În multe cazuri ale „recalcitranților” se pune de ședință la Primărie. „Și ăștia agresivi - recalcitranții -, dar și băieții buni - cei pe care nu-i mai interesează de noi - fac obiectul unor comisii la primărie. Această comisie face rapoarte. 1, 2, 3, 4, 5, către Garda de Mediu până se ia decizia de relocare”, știu jandarmii. Problema e că, potrivit legii, relocarea se face… cam în același loc. „Relocarea se face cu acordul fondurilor din alte județe. Cum nu e nimeni care să dorească gunoierii din Prahova, ăștia nu au unde să fie duși. Atunci, legea zice că relocarea se face în cel mai îndepărtat punct al fondului unde a fost capturat exemplarul. Iar la teritoriul nostru, de la cel mai îndepărtat punct până la locul de unde a fost luat, respectivul urs nu face mai mult de jumătate de zi ca să se întoarcă”, zic „montanii”.
Când ursoaica îți paradește organigrama
Colonelul Dumitrache - șeful Detașamentului 8 - este un zdrahon, tipul de om de munte care poate să care deodată și câte doi pantofari pierduți pe la Babele. Omul a fost la atâtea misiuni de combatere ale atacurilor de urs brun, că nu le mai ține șirul. I-au rămas în minte doar câteva - alea mai grele: „Era una o dată, își pierduse puii, fuseseră călcați de tren. Era un exemplar mare. Mare rău. Cam o oră ne-a luat să o capturăm, timp în care am sărit o mulțime de garduri, să putem să facem tampon între ea și oameni. Lumea venea ca la urs, ca să zic așa, era pericol mare”. Altădată, colonelul a intrat după un mascul ascuns în niște bălării înalte, nu vedea nimic, ursul aproape l-a atins. „Ăsta e riscul, îi scapi pe oameni, dar poți să cazi tu. Asta e meseria, nu mă plâng”, zice colonelul.
La doi pași, prin curtea Centrului de Pregătire a jandarmilor montani din Sinaia, trece plictisită o vulpe. „De ce râdeți? Avem și urși!”, zic militarii. Vestită aici e și o ursoaică de și-a fixat teritoriu spre partea de vest a centrului. Acum ceva timp, animalul a hotărât să viziteze stațiunea. A luat Sinaia de la un cap la altul, noapte de noapte sărea din bătătură în bătătură. „În nici o lună au fost 50 de apeluri la 112 din cauza ei”, povestește șeful Detașamentului 8. Excursia ursoaicei a dislocat din efectivul „montanilor” patrulă după patrulă. Și când numărul angajaților Detașamentului 8 nu bate două duzini, organigrama e deja paradită.
Potrivit reglementărilor, apelurile care semnalează un animal sălbatic sunt transmise de la 112 la Jandarmerie. Obligat, o patrulă este dislocată din dispozitiv pentru a intervenii. Și la cât de multe apeluri sunt pe acest subiect, montanii au avut perioade în care mergeau „de la urs la alt urs”. „Când mai ai și oameni în concediu sau bolnavi, situația e și mai dificilă. O împaci. Nu am nicio treabă - mă pun eu în autospecială și mă duc”, spune șeful Detașamentului 8.
Mai greu e însă acum, după tragedia de pe Jepii Mici, când o femeie a fost ucisă de un urs. „Ieri, de exemplu, am avut un apel. O doamnă a văzut un exemplar, ieșise din pădure, traversase șoseaua, intrase în pădurea pe partea cealaltă. A sunat la 112. Am ajuns acolo, ce urs să găsim? Ne-a spus că dacă nu dăm alertă pe 112 ne face reclamație. Degeaba i-am explicat că pădurea e arealul ursului”, ridică din umeri militarul.
În ultimele zile, „sesizările de urs” s-au intensificat, „montanii” trag să le acopere pe toate. „Sunt zile în care există două, trei sau chiar patru apeluri în același timp. Trebuie să împarți urșii cu Poliția”, spune colonelul Dumitrache. Chiar dacă animalele n-au nicio treabă cu oamenii și sunt la mare depărtare, lumea înroșește 112-ul. „Prinde orbul, scoate-i ochii”, zice un „montan”: pe un astfel de caz - când animalul e văzut în pădure, în treaba lui, se irosește combustibil și timp prețios. „Poate că în timpul acesta cineva are nevoie de noi pe munte. Sau cineva este tâlhărit”, completează alt militar: timpul de deplasare la caz este cam de 10 de minute și, în plus, conform procedurii, în zona respectivă se rămâne pentru monitorizare altă jumătate de oră.
O altă dificultate pentru militari în intervențiile pe care le au la salvarea vieților puse în pericol de animale sunt anumite persoane care zic că fac parte din asociații nonguvernamentale. Au ajuns să monitorizeze patrulele jandarmilor, să vadă dacă nu cumva intervențiile de îndepărtare nu afectează animalele din punct de vedere psihic. Sunt unii, cică de la organizația Ursulețul Cârcotaș, care procedează potrivit titulaturii: filează patrulele jandarmilor și sunt puși pe reclamații.
De la ciubăr la snowmobilul Primăriei
Istoria intervențiilor la urs este una plină de întâmplări care au rămas în memoria jandarmilor montani. Cum a fost la Azuga când s-a dat alarma că ursul a intrat peste oameni în pensiune. Militarii au mers în efectiv mare, pregătiți pentru a vedea ce-i mai rău și pentru a folosi armamentul din dotare. La fața locului l-au găsit pe unul care sforăia, băgase lumea în sperieți. Tot la Azuga a fost și întâmplarea cu „ciubărul”. „Oamenii relaxați, na, veniți la odihnă, la o pensiune. Acolo exista un ciubăr, turiștii aveau acces la el, funcționa. A intrat ursoaica, una mare, bătea de 200 de kile. Direct la ciubăr s-a dus, a intrat în el. Ca la SPA. A stat relaxată până a stricat ciubărul, că s-a înfundat aparatul cu fire din blană. În timpul ăsta, puii ursoaicei, doi la număr, lingeau geamurile pensiunii de după care lumea îi fotografia”, povestește șeful Detașamentului 8.
La Sinaia a mai fost una de banc, jandarmii au ajuns când nu mai era cazul. Un proprietar de pensiune și-a ridicat ghena ca un fel de căsuță. Să nu atragă ursul. Avea ușă de fier, acoperiș de țigle. O grămadă de bani cheltuise omul. „Și a venit ursul. A împins în ușă, nu a reușit. Ușa a rezistat” - zâmbesc „montanii” - „ăsta, ursul, a stat ce a stat și a găsit soluția: a făcut gaură în acoperiș, a intrat acolo. Patronul ce să zică? A mai dat niște bani și a hotărât să lase ușa deschisă. Că știa că individul de urs o să se întoarcă. Așa a și fost: animalul a venit din nou. A intrat pe ușă, a consumat ce a consumat și… a ieșit prin acoperiș!”.
Sergentul cel tânăr își aduce aminte de turistele cehoaice care s-au întors la pensiune după 12 noaptea, la intrare le aștepta animalul. Mascul mare. „Au înțepenit săracele, erau în șoc și după ce terminasem să-l alergăm pe animal. Turistele nu ne-au lăsat, a trebuit să le ducem până în cameră”, râde puștiul în uniformă. Partenerul de echipaj - veteranul - râde și el: „Mai știi ăia trei pui de blocau pârtia de schi? Aveau boala asta. După ce i-am îndepărtat s-au răzbunat: au ros toate protecțiile de pe stâlpii cu reflectoare care sunt pe pârtie. Pe urmă canapelele de la un bar de schiori și, la sfârșit, șeile snowmobilelor Primăriei”.
Cu puii de urs e cel mai rău - ăștia se urcă în copaci durează și două-trei ceasuri până coboară. „Și trebuie să stai, să asiguri perimetru”, zic militarii. Și cu „recalcitranții” e greu. Unii se suie pe gard nu mai vor să coboare, alții, când o pornesc în goană nu mai văd nimic în jurul lor. „Așa și acum ceva timp. Eram după unul, iar într-o curbă, animalul mai să o dărâme pe o doamnă care se plimba și vorbea la telefon. Nu mi-a venit să cred”, se miră și acum un militar. După ce a gonit animalul în pădure, echipajul a găsit-o pe femeie: „realizase cumva, îi strigase cineva. Era albă la față, trecuse beleaua pe lângă ea”.
Din categoria recalcitranților au mai fost eliminați: unul, acum doi ani, care a ucis un om la Azuga, altul la Bușteni cam în aceeași zonă unde s-a petrecut tragedia de săptămânile trecute. „Nu se știe ce căuta bărbatul pe acolo, în cazul de la Azuga, nu era traseu. L-a prins ursoaica, noi l-am găsit greu. Îl ascunsese sub un teanc de crengi. Îl târâse până acolo după ce se jucase cu el, probabil. Că nu mai aveai loc să pui un deget pe spatele lui de la atâtea urme de gheare și colți”. La Bușteni, tot un mascul, devenise agresiv la drumul mare. „Ăsta cobora pe drumul ce duce spre captarea de apă. A oprit mașina cu muncitori, a pus labele pe capotă. Era ceva ciudat cu el. Cădea, era ca leșinat, apoi se ridica și iar dădea să fie agresiv”, își amintesc militarii de la Jandarmeria Prahova.
„Montanii” se roagă acum ca populația „gunoierilor” de pe Valea Prahovei să rămână, cumva, pe aceeași linie. Deși numărul lor e deja mare. Exemplare de aici au ajuns pe la Plopeni sau pe la Ploiești. În plus, „ferească Sfântu’ să mai vină «expați» de prin Piatra Craiului, că ne blochează activitatea”.
Intervenții la pisici, lilieci și albine
Colonelul Adelin Gurgui, care coordonează activitatea de Ordine Publică la Inspectoratul Județean de Jandarmi Prahova, are în portofoliu toate cazurile de intervenție la animale. În special la urși. Statistica e interesantă: vârful atacurilor și al misiunilor de intervenție în baza apelurilor la 112 este luna iunie. În baza datelor, stricăciunile cele mai mari sunt în localitățile unde nu este turism atât de mare, în zona gospodăriilor. Gardurile sunt rupte după ce omnivorele încearcă să fugă cu rațele sau porcii oamenilor. În partea turistică a județului sunt doar apeluri ale turiștilor speriați. Datele arată că matahalele din Bucegi au ajuns și prin sate de câmpie, iar în unele locuri izolate au mai existat oameni care au pătimit după ce au fost mușcați.
Tot o statistică a Jandarmilor din Prahova arată că militarii nu intervin doar la „misiuni de urși”. „Tot ce-i animal, așa cum spune legea, ni se repartizează. Am avut misiuni și pentru capturarea de șerpi, am fost și la albine. Acolo am asigurat perimetrul, se întâmplase ceva cu stupii. Nu s-a raportat vreo problemă, din militarii noștri nu a zis nimeni dacă a pățit ceva”, spune colonelul Gurgui. Au existat și ciudățenii. Raportările arată: „Apel 112, privind prezența unui urs în curtea unei case dintr-un cartier din Ploiești. Ajunși la fața locului, jandarmii au constatat că este vorba de măgarul vecinului”. Sau: „Apel 112 privind prezența unui liliac în incinta unui sediu de bancă din Ploiești. Ajunși la fața locului, jandarmii au deschis ușa și liliacul a ieșit afară”. În fine - „Apel 112 privind prezența unei pisici care a intrat în baia apartamentului apelantei, prin toaletă, și este agresivă. S-a constatat că pisica intrase pe fereastra de la baie și era speriată. A fost scoasă cu blândețe afară din apartament de către jandarmi”. „Și noi pregătisem scuturile”, râde colonelul Gurgui. Devine serios când își amintește că echipamentul din dotare a fost folosit la alte misiuni cu animale: la un câine care sărea la jugulara militarilor sau la turma de mistreți care a terorizat acum ceva timp zona Primăriei Sinaia.
În total, de la începutul acestui an, jandarmii din Prahova au un bilanț de neinvidiat: „424 de acțiuni la animale”. Misiuni grele care, unele dintre ele, puneau viața unor oameni în pericol. 320 de acțiuni au fost la urși. Restul au privit șerpi, mistreți, lupi, căprioare, broaște țestoase, pescăruși, bufnițe, câini, cai și roiuri de albine.