Din când în când, lumea românească, mai ales cea online, e străbătută de câte un fior patriotic-emoţionant. Ca bază de plecare, de regulă, e o poveste în care cineva, ori încurcat ori neajutat de instituţiile statului, a răzbit ca să facă ceva pentru el sau pentru comunitate. Multe poveşti, admirabile exemple de viaţă. Altele, exagerări. Mai e şi o a treia categorie rostogolită neapărat ca să demonstreze ceva care, mai ales în mediul online, e considerat extrem de “cool”: ce bine e în vestul României şi ce urât e la Bucureşti.
Zilele trecute, fanii acestor idei au juisat de fericire! Patru primari din vestul ţării - Cluj-Napoca, Oradea, Arad, Timişoara - au pus la cale o aşa-numită Alianţă a Vestului, menită să-i ajute ca să se dezvolte împreună. Nimic de zis, admirabil chiar! Europa sprijină inclusiv financiar astfel de iniţiative în care regiunile se ajută între ele ca să se dezvolte. Există chiar un puternic şi influent Comitet al Regiunilor care reprezintă în faţa Comisiei, Consiliului şi Parlamentului Uniunii interesele autorităţilor locale. Unde mai pui că între cele patru oraşe rivalitatea şi concurenţa sunt chiar mai vechi decât Unirea. Cine n-a auzit de bătăliile dintre Poli-UTA? Ori despre nemulţumirile orădenilor că depind de agenţiile din Cluj ale regiilor sau instituţiilor naţionale ori despre concurenţa între Timişoara şi Cluj? O astfel de alianţă poate să fie un lucru bun.
Ce nu e bun e izul de secesionism care a însoţit anunţul. Drept e, declaraţiile oficiale au negat orice fel de idee de acest gen. Relatările de presă, nu! Vă citez câteva titluri? “Alianţă a provinciei faţă de Bucureşti”, “Patru oraşe se separă de Bucureşti” etc. Nu le-a contrazis nimeni, iar comentariile de genul “să ne dezlipim”, “foarte bine faceţi” par chiar încurajate. În aşa atmosferă, puţini au remarcat faptul că Alianţa o să existe juridic abia de anul viitor, ar putea accesa fonduri abia peste vreo doi ani şi, cel mai important, toţi cei patru primari fac parte dintr-un singur partid: PNL. Ce n-a mai remarcat chiar nimeni e că abrevierea - AVE - e departe de practica instituţiilor europene care evită să sprijine organizaţii care au nume sau siglă cu conotaţii religioase.
Sincer, ideea e chiar bună, însă nu pot scăpa de senzaţia că cineva, la o săptămână după Centenar, se joacă de-a secesiunea. Nu m-am lămurit dacă acest cineva e la Bucureşti sau în Ardeal.