Când investim într-un instrument financiar, pornim de la prezumția că emitentul acestuia va putea plăti fluxurile de numerar promise de către investiția respectivă (dividende în cazul acțiunilor, cupoane în cazul obligațiunilor). Astăzi, datorită normelor de transparență aplicabile de toate piețele de capital din lume, investitorii pot urmări regulat raportările financiare ale emitenților instrumentelor financiare, de regulă trimestrial.
Aceste raportări financiare confirmă sau infirmă dacă prezumțiile pe baza cărora sunt fundamentate deciziile investiționale sunt validate. Profiturile realizate, dar mai ales fluxurile de numerar realizate, sunt cele care vor genera pe termen mediu și lung resursele financiare necesare pentru plata randamentelor acestor investiții. Din acest motiv, raportările financiare sunt evenimente corporative foarte importante în piețele de capital, acestea cunoscând în general perioade de volatilitate crescută, mai ales după publicarea acestora.
În funcție de sectoarele economice, există și alți parametri financiari foarte importanți ce trebuie urmăriți: nivelul fondurilor proprii și a ratelor de capitalizare, dar și costul riscului, în cazul băncilor, vânzările comparabile pe mp, iar în cazul retailerilor, nivelul tarifelor reglementate în cazul utilităților. De asemenea, este foarte important de înțeles, când este cazul, dacă performanțele financiare raportate sunt sustenabile pe termen lung sau se datorează unor elemente nerecurente.
Există însă o eroare destul de des întâlnită la nivelul investitorilor autohtoni. Ca principiu de bază, informațiile furnizate de către raportările financiare ar trebui să funcționeze ca un filtru de validare ulterior al investiției deja realizate, și nu ca un determinant al unei investiții viitoare. Așa cum în teorie valoarea unui instrument financiar ar trebui să fie dată de suma tuturor fluxurilor de numerar viitoare generate de către acesta (câștiguri de capital plus dividende / cupoane), principiul unei investiții ar trebui să fie bazat pe veniturile pe care aceasta le va genera în viitor. Astfel, din perspectiva efectuării unei investiții astăzi, raportările financiare deja publicate ar trebui să fie neutre pentru deciziile viitoare investiționale. Pe scurt, investițiile sunt făcute pentru rezultatele ce vor fi generate în viitor, nu pentru performanțele deja demonstrate.
Țînând cont de cele de mai sus, investitorii ar trebui să urmărească fiecare sezon al raportărilor financiare din două potențiale perspective:
- pentru o investiție deja efectuată – raportările financiare ar trebui să arate dacă ipotezele avute în vedere în momentul efectuării acesteia sunt validate; dacă răspunsul este negativ, poate ar fi necesară o reevaluare a acesteia;
- pentru investitorii care doresc să își plaseze fondurile – raportările financiare regulate ar trebui să formeze o imagine de ansamblu asupra emitenților analizați pe baza cărora pot fi construite premisele unei viitoare investiții în instrumentele financiare emise de către aceștia.
În fiecare din cazuri, Certinvest consideră că este obligatorie urmărirea cu regularitate a rezultatelor financiare raportate de către emitenții de pe piața de capital.
Cosmin Mizof, CFA - Expert Certinvest