Kurzii, care fac parte dintr-un grup etnic apatrid situat între Irak, Iran, Turcia, Armenia și Siria, s-au numărat până acum printre puținii câștigători ai conflictului sirian, controlând aproape un sfert din țară.
Ei au condus un grup armat puternic, din postura de aliat-cheie al SUA în lupta contra teroriștilor din „Stat Islamic” (ISIS).
Balanța puterii s-a înclinat însă împotriva lor, de când gruparea islamistă „Hayat Tahrir al-Sham” (HTS) a pătruns în Damasc, luna aceasta, răsturnându-l pe președintele Bashar al-Assad.
În acest context, este de așteptat ca schimbarea din Siria să ducă la creșterea influenței Turciei, în timp ce venirea noii administrații americane ridică semne de întrebare cu privire la disponibilitatea SUA de a continua să sprijine forțele conduse de kurzi în țară.
Pentru Turcia, facțiunile kurde reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Ankara le consideră o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care poartă o insurgență împotriva statului turc din 1984 și este considerat un grup terorist de Turcia, SUA, precum și de alte puteri.
Schimbare fundamentală
În momentul de față, grupările kurde din Siria sunt în mare dificultate. Echilibrul s-a schimbat fundamental, în avantajul facțiunilor susținute de Turcia sau aliate cu Ankara, iar președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să exploateze acest lucru la maximum.
Schimbarea s-a reflectat imediat în reluarea luptelor pentru controlul nordului, acolo unde grupurile armate susținute de Turcia, cunoscute sub numele de Armata Națională Siriană (SNA), au făcut progrese militare împotriva Forțelor Democratice Siriene (SDF), conduse de kurzi.
Un oficial de rang înalt din cadrul administrației regionale conduse de kurzi declara recent că înlăturarea lui Assad, al cărui partid naționalist arab Baath i-a oprimat pe kurzi timp de decenii, reprezintă o șansă de a reface țara fragmentată.
El afirma că administrația este pregătită pentru dialog cu Turcia, dar conflictul din nord a arătat că Ankara are „intenții foarte rele”. „Acest lucru va împinge cu siguranță regiunea către un nou conflict!”, adăuga el.
Președintele Erdogan afirma, săptămâna trecută, că se așteaptă ca statele străine să își retragă sprijinul pentru luptătorii kurzi după răsturnarea lui Assad, în timp ce Ankara încearcă să izoleze Unitățile de Protecție ale Poporului (YPG), miliția kurdă care a fost vârful de lance al alianței SDF.
La rândul lui, un oficial turc a declarat pentru Reuters că principala cauză a conflictului „nu este punctul de vedere al Turciei față de regiune, ci faptul că PKK/YPG este o organizație teroristă”. „Elementele PKK/YPG trebuie să depună armele și să părăsească Siria!”, a afirmat oficialul.
De cealaltă parte, comandantul SDF, Mazloum Abdi, a recunoscut pentru prima dată prezența luptătorilor PKK în Siria, afirmând că aceștia au contribuit la lupta împotriva ISIS și că se vor întoarce acasă, în cazul în care se va conveni cu Turcia o încetare totală a focului. El a negat, însă, orice legături organizaționale cu PKK.
Islamism și feminism
Între timp, la Damasc, noua conducere manifestă o mare apropiere față de Ankara și indică faptul că dorește să readucă întreaga Sirie sub autoritatea centrală - o potențială provocare la adresa descentralizării dorite de kurzi.
În timp ce Turcia oferă sprijin direct SNA, aceasta - alături de alte state, între care și SUA - consideră HTS un grup terorist, din cauza trecutului său strâns legat de Al-Qaeda.
În ciuda acestui fapt, se pare că Ankara are o influență semnificativă asupra grupului. De altfel, liderul HTS, Ahmed al-Sharaa, a declarat pentru un ziar din Turcia că înlăturarea lui Assad a fost „nu numai victoria poporului sirian, ci și a poporului turc”.
De cealaltă parte, oficialitățile turce susțin că HTS nu este și nu a fost niciodată sub controlul Ankarei, numind gruparea „o structură cu care comunicăm din cauza circumstanțelor” și adăugând că multe state occidentale fac, de asemenea, acest lucru.
Grupurile kurde siriene conduse de Partidul Uniunii Democrate (PYD) și miliția afiliată YPG au preluat controlul asupra unei mari părți din nordul Siriei, după începutul revoltei împotriva lui Assad în 2011. Acestea și-au stabilit propria administrație, insistând în același timp că scopul lor este autonomia, nu independența.
Politicile lor, care pun accentul pe socialism și feminism, diferă foarte mult de islamismul HTS.
Zona lor a crescut, pe măsură ce forțele conduse de SUA s-au asociat cu SDF în campania contra ISIS, cucerind zone cu majoritate arabă.
Grupările SNA, susținute de Turcia, și-au intensificat operațiunile împotriva SDF, în timp ce Assad era înlăturat, cucerind orașul Manbij, la începutul lunii decembrie.
Tensiuni între aliații NATO
Washingtonul a mediat o încetare a focului, dar SDF a declarat că Turcia și aliații săi nu au respectat-o. În replică, un oficial al Ministerului turc al Apărării a precizat că nu a existat un astfel de acord.
Sprijinul SUA pentru SDF a fost un punct de tensiune cu aliatul său din NATO, Turcia. Washingtonul consideră SDF drept un partener-cheie în combaterea ISIS, despre care secretarul de stat, Antony Blinken, a avertizat că va încerca să folosească această perioadă pentru a-și restabili capacitățile în Siria. SDF încă păzește zeci de mii de deținuți legați de gruparea militantă.
În schimb, ministrul turc al Apărării, Yasar Guler, a declarat, la sfârșitul săptămânii trecute, că Turcia nu vede niciun semn de reapariție a ISIS în Siria. Vineri, ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, i-a spus omologului său german, în timpul discuțiilor de la Ankara, că trebuie găsite alternative pentru gestionarea lagărelor și închisorilor în care sunt ținuți deținuții.
Separat, secretarul de stat adjunct al SUA pentru Afaceri în Orientul Apropiat, Barbara Leaf, a declarat, vineri, că Washingtonul colaborează cu Ankara și SDF pentru a găsi „o tranziție gestionată în ceea ce privește rolul SDF în acea parte a țării”.
Administrația Biden a declarat că trupele americane vor rămâne în Siria, dar președintele ales Donald Trump le-ar putea retrage atunci când își va prelua mandatul, pe 20 ianuarie.
Scrisoare către Trump
În timpul primei sale administrații, Trump a încercat să se retragă din Siria, dar s-a confruntat cu presiuni atât acasă, cât și din partea aliaților SUA.
Într-o scrisoare adresată lui Trump pe 17 decembrie, Ilham Ahmed, înalt oficial kurd sirian, a avertizat că Turcia se pregătește să invadeze nord-estul țării înainte ca el să preia funcția.
Planul Turciei „amenință să anuleze ani de progrese în asigurarea stabilității și combaterea terorismului”, a scris Ahmed. „Credem că aveți puterea de a preveni această catastrofă”.
Trump a declarat, pe 16 decembrie, că Turcia va „deține cheia” pentru ceea ce se întâmplă în Siria, dar nu și-a anunțat intențiile în privința forțelor americane staționate acolo.