În 2017 a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” (în grad de Cavaler), un gest care a confirmat, oficial, anvergura unei cariere construite fără compromisuri.
Astăzi, 10 februarie 2026, unul dintre cei mai importanți actori ai României împlinește 93 de ani – o aniversare care spune mai mult decât o cifră: vorbește despre o viață de rigoare artistică, talent, luciditate și emoție, pusă în slujba scenei și a filmului. Un artist care a traversat decenii de istorie culturală fără să facă rabat de la exigența profesională și fără să-și cosmetizeze adevărurile – nici în artă, nici în viața publică.
Cu prilejul zilei sale, publicul îl poate „întâlni” în două momente speciale:
- de la 17:00, în cadrul emisiunii GPS Cultural, unde sunt difuzate fragmente dintr-un interviu-eveniment;
- de la 19:00, pe scena Teatrul Bulandra, la evenimentul „Victor Rebengiuc – O viață dedicată scenei”, găzduit de Sala Liviu Ciulei.
Născut pe 10 februarie 1933, la București, a absolvit Institutul de Teatru în 1956, iar începutul său profesional include și un an la Craiova, înainte de a ajunge – în 1957 – la teatrul care avea să-i devină „acasă”: Bulandra. Debutul bucureștean a venit cu roluri precum Pierre în Nebuna din Chaillot și Jimmy în Omul care aduce ploaia, prime semne ale unei forțe actoricești care urma să se rafineze constant, fără artificii.
În cinema, rămâne emblematic pentru rolul lui Apostol Bologa din Pădurea spânzuraților, filmul regizat de Liviu Ciulei – o performanță care a fixat un standard de gravitate și finețe psihologică în filmul românesc.
Pentru publicul larg, unul dintre rolurile-simbol este Ilie Moromete din Moromeții, interpretare devenită reper cultural: un amestec rar de umor sec, tristețe mocnită și demnitate ținută „din scurt”, fără melodramă.
Recunoașterile au venit firesc. A fost premiat cu distincții majore, între care premiul pentru excelență UNITER primit în 2014, dar și pentru cel mai bun actor în rol principal – inclusiv pentru rolul titular din „Tatăl”, montare în care a dat o lecție de fragilitate și precizie, într-o vârstă la care mulți artiști aleg retragerea.
În zona filmului, a fost omagiat și cu Premiul pentru întreaga carieră la Premiile Gopo, alături de Mariana Mihuț – un gest de respect pentru două nume care au scris, fiecare în felul său, o istorie a actoriei românești.
Este o voce de referință și în teatrul radiofonic – un tip de performanță unde nu te poți „ascunde” în imagine, ci doar în adevăr, ritm și timbru.
În 2025, presa a notat momentul despărțirii de personajul André din „Tatăl”, un rol perceput de mulți ca o închidere simbolică a unei etape scenice impresionante.
În biografia sa publică revine constant ideea de responsabilitate civică: un artist prezent în cetate, nu doar pe scenă.
La 93 de ani, Victor Rebengiuc rămâne un reper: nu doar un mare actor, ci o conștiință artistică – rară, incomodă, necesară. La mulți ani, Maestre!