Cercetarea se bazează pe efectele cunoscute la rozătoare și a folosit un joc de două persoane conceput pentru a provoca un comportament agresiv la bărbați, care, fără să știe, adulmecau fie lacrimile femeilor, fie soluția salină.
Rezultatele au arătat o scădere cu 40% a comportamentului agresiv și o reducere corespunzătoare a activității creierului în regiunile legate de agresiune după expunerea la lacrimi. Această analiză confirmă prezența chimiosemnalizării sociale la oameni și acreditează ideea că lacrimile emoționale sunt o trăsătură unică umană.
Date cheie:
Bărbații expuși la lacrimile femeilor au arătat o reducere cu 40% a comportamentului agresiv.
Imagistica creierului a relevat o scădere a activității în regiunile legate de agresiune atunci când bărbații adulmecau lacrimile femeilor.
Studiul oferă dovezi ale chimiosemnalizării sociale care afectează agresiunea umană, similare cu constatările la animale.
Studiul a fost publicat pe 21 decembrie în jurnalul PLOS Biology, arată că lacrimile femeilor conțin substanțe chimice care blochează agresivitatea la bărbați. Acesta a fost condus de Shani Agron, de la Institutul de Știință Weizmann - Israel, și constată că adulmecarea lacrimilor dprovoacă o activitate cerebrală redusă legată de agresivitate, iar ceea ce rezultă este un comportament mai puțin agresiv.
Se știe că agresiunea masculină la rozătoare este blocată atunci când acestea miros lacrimi ale femelelor. Este un exemplu de chemosemnalizare socială, un proces care este comun la animale, dar mai puțin frecvent – sau mai puțin înțeles – la oameni. Pentru a determina dacă lacrimile au același efect asupra oamenilor, cercetătorii au expus un grup de bărbați fie lacrimilor emoționale ale femeilor, fie saline, în timp ce jucau un joc de două persoane.
Jocul a fost conceput pentru a provoca un comportament agresiv împotriva celuilalt jucător, despre care bărbații au fost făcuți să creadă că îsunt înșelați. Când aveau ocazia, bărbații se puteau răzbuna pe celălalt jucător, făcându-i să piardă bani. Bărbații nu știau ce adulmecau și nu puteau distinge între lacrimi sau soluția salină, care erau ambele inodore.
Comportamentul agresiv de căutare a răzbunării în timpul jocului a scăzut cu peste 40% după ce bărbații au adulmecat lacrimile emoționale ale femeilor.
Când au fost repetate într-un scaner RMN, imagisticaa arătat două regiuni ale creierului legate de agresiune - cortexul prefrontal și insula anterioară - care au devenit mai active atunci când bărbații au fost provocați în timpul jocului, dar nu au devenit la fel de active în aceleași situații în care bărbații adulmecau lacrimile femeilor. Individual, cu cât diferența dintre această activitate cerebrală era mai mare, cu atât jucătorul s-a răzbunat mai rar în timpul jocului.
Găsirea acestei legături între lacrimi, activitatea creierului și comportamentul agresiv implică faptul că această chemosemnalizare socială este un factor de agresiune umană, nu doar o curiozitate animală.
„Am descoperit că, la fel ca la șoareci, lacrimile umane conțin un semnal chimic care blochează agresiunea bărbaților. Acest lucru contravine ideii că lacrimile emoționale sunt unic umane”, spun autorii studiului.
Asemănări între lacrimile umane și cele ale mamiferelor
Lacrimile de rozătoare conțin chimiosemnale sociale cu efecte diverse, inclusiv blocarea agresiunii masculine. Lacrimile umane conțin, de asemenea, un chemosemnal care scade testosteronul masculin, dar semnificația sa comportamentală nu era clară. Deoarece testosteronul redus este asociat cu o agresivitate redusă, a fost testată ipoteza că lacrimile umane acționează ca lacrimile rozătoarelor pentru a bloca agresiunea masculină.
Folosind o paradigmă comportamentală standard, s-a constatat că adulmecarea lacrimilor emoționale fără percepție de miros a redus agresivitatea masculină umană cu 43,7%. Pentru a sonda substraturile creierului periferic ale acestui efect, au fost folosite lacrimi la 62 de receptori olfactivi umani in vitro. Au fost identificați 4 receptori care au răspuns într-o manieră dependentă de doză la acest stimul.
În cele din urmă, pentru a sonda substraturile cerebrale centrale ale acestui efect, a fost repetat experimentul concomitent cu imagistica funcțională a creierului. S-a constatat că adulmecarea lacrimilor a crescut conectivitatea funcțională între substraturile neuronale ale olfacției și ale agresiunii, reducând nivelurile generale de activitate neuronală la acestea din urmă.
Luate împreună, rezultatele sugerează că, la fel ca în cazul rozătoarelor, un chimiosemnal uman legat de lacrimi scade agresiunea masculină, un mecanism care se bazează probabil pe suprapunerea structurală și funcțională a substraturilor creierului ale olfacției și agresiunii.
Lacrimile sunt un mecanism la nivelul mamiferelor care oferă o pătură chimică care protejează împotriva agresiunii, potrivit neurosciencenews.com.