Ieri, în cadrul unei reuniuni la nivel înalt organizată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la împlinirea a 15 ani de la adoptarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, multilateral-medaliata șefă a DNA, Laura Kovesi, a susținut un discurs. Până la ora când scriu aceste rânduri, nu ne-au parvenit mai multe informații despre impresia puternică, de neuitat, pe care a lăsat-o elevatului auditoriu această magistrală expunere, în schimb, de aici, de acasă, avem deja un mesaj categoric din partea ministrului de Justiției, Tudorel Toader. Mesaj care, în datele sale esențiale, a fost exprimat în acest fel: „Să vedem dacă într-un stat de drept principiul, exigența, binele public care rezultă dintr-un stat de drept permit ca pentru X cazuri bine rezolvate să se tolereze numeroase achitări, abuzuri și toate celelalte. Părerea mea este că nu”.
Într-adevăr, discursul Laurei Kovesi , a fost , și de această dată, construit după o rețetă care răspunde cu brio așteptărilor unui anumit public și care, la rândul său, fie că nu cunoaște, fie că nu vrea să cunoască(sau să recunoască!) adevăratele stări de lucruri despre care este vorba în asemenea cuvântări. Este de la sine înțeles că nu am intenția să includ, în cea de a doua categorie, prestigioasele personalități participante la reuniunea de ieri de la New York. În schimb, nu pot trece prea ușor cu vederea peste faptul că recitativul Laurei Kovesi a avut toate ingredientele retorice cuvenite și a corespuns întru totul canoanelor – era să scriu: clișeelor!- în baza cărora a fost construit și este încă întreținut mitul Slujitoarei neînfricate a cauzei anticorupției. Pe scurt: competență și curaj, succese peste succese- din partea DNA , respectiv ,, atacuri prin știri false sau prin declarații politice de natură să știrbească încrederea în justiție’’-venite, firește, din partea ,,penalilor’’, după cum de la obraz le-a zis-o președintele tuturor românilor, Klaus Iohannis.
S-ar putea spune că, o dată petrecut, episodul discursului rostit ieri la New York de Laura Kovesi, a devenit istorie și că a relua discuția este de-acum o treabă fără rost. Iertat să fiu, dar nu pot să fiu de acord cu ideea asta! În primul rând pentru faptul că, exact în aceste zile, lumea justiției și, odată cu ea, societatea românească, află numeroase și foarte urâte fapte din ograda unității de elită a DNA, cea de la Ploiești. Toate acestea adăugându-se șirului de achitări pe bandă rulantă, conflictelor juridice de natură constituțională, dosarelor în care a intervenit prescripția și abuzurilor foarte numeroase pe care, numai printr-o grosolană minciună, cineva le-ar putea eticheta drept ,,atacuri pe știri false sau declarații politice de natură să știrbească încrederea în actul de justiție’’. De fapt, în DNA, dar, pentru că ,,justiția suntem noi-DNA!’’, rămâne cum am mai spus…
Firește, a pune , pentru a câta oară?, întrebarea dacă asemenea lucruri erau cunoscute înaltului organism al ONU care a organizat reuniunea este doar o ,, întrebare retorică’’, din seria celor pe care, cu altă ocazie le lansa în spațiul public președintele Klaus Iohannis, ferventul susținător al Laurei Kovesi și al băieților săi. Cu toate astea, cred că ar trebui să aflăm dacă, în cazul invitării Laurei Kovesi, distinșii organizatori s-au consultat, în prealabil, cu misiunea permanentă a României la ONU?Și dacă au făcut asta, ce răspuns au primit? Cât privește avertizarea pe care jurnaliștii de la ,,Sursa zilei’’au transmis-o direct amfitrionilor manifestării, cu sinceră părere de rău, înclin să cred că nu prea a avut mari șanse de succes, din motive asupra cărora nu are rost să mai insist.
În schimb, am un extrem de serios și de puternic motiv să mă revolt față de însuși gestul Laurei Kovesi de a debita ,ea însăși, atacuri pe știri false și declarații politice sau, mai degrabă, politicianiste, de la tribuna unei atât de înalte reuniunii a Națiunilor Unite. Acest motiv se numește pur și simplu :NICOLAE TITULESCU! Nicolae Titulescu,eminentul diplomat și patriot, vizionarul de geniu care timp de un deceniu și jumătate a fost prim-delegatul României la Societatea Națiunilor, iar, în anii 1930 și 1931, a fost, Președinte al Societății Națiunilor, caz fără precedent în istoria acesteia. Acel Nicolae Titulescu pe care , tot mârșave uneltiri politicianiste și trădări nenorocite au făcut să fie demis din fruntea diplomației românești și l-au silit să moară în exil. Mârșăvii și uneltiri tot de natură cras politicianistă pe care, în alte condiții, dar cu același cinism și cu aceeași premeditare otrăvită le slujește acum DNA-ul sub comanda Laurei Kovesi.
Fiindcă, de fapt, asta a reprezentat retorica demagogică a Laurei Kovesi la înalta reuniune aflată sub egida ONU, o sfidare de neiertat a luminoasei lecții a lui Nicolae Titulescu!