"Nu suntem așa uniți în cele rele, cum avem uneori tendința să credem. Nu numai românii își uită istoria. Peste tot. Dacă mergem în Franța, în Statele Unite, modelele noastre de dezvoltare, veți vedea că foarte mulți tineri, foarte mulți oameni maturi știu foarte puțin despre istoria lor. Probabil că într-un fel este firesc să uităm. Uitarea face parte din felul în care suntem construiți, ca oameni fragili, cu foarte multe defecte și tare. Care însă pot fi depășite. Și ne ajută memoria, școala, profesorii, și ne ajută astfel de evenimente care ne aduc aminte personajele importante, interesante din trecutul nostru.
Atunci când ne simțim puțin în culpă că nu știm prea multe despre Marghiloman sau despre Cuza, sau despre Inculeț, eu aș lansa această provocare. Câți dintre noi știm, și cât de mult știm, despre proprii noștri înaintași care trăiau pe vremea aceea, și care mai mult ca sigur au avut fiecare constribuția lor, mai măruntă sau mai importantă la aceste evenimente istorice. Cu cât mai mult știm fiecare dintre noi despre propriile familii, cu atât vom fi mai atașați de aceste personaje din prim planul istoriei.
În Republica Moldova există deja un bust al lui Alexandru Ioan Cuza. Acum câțiva ani a fost dezvelit în raionul Cahul. Mai există chiar o localitate acolo care poartă numele lui. Atunci a fost o implicare a ICR în această dezvelire a bustului lui Alexandru Ioan Cuza.
Contrastele personalității lui Alexandru Marghiloman
Alexandru Marghiloman mi se pare interesant atât pentru că ar putea fi un personaj de tip hollywoodian, dar și pentru că a fost un om, cu toate cele omenești. E plin de contraste și cred că asta ne ajută pe fiecare dintre noi să ne apropiem de personaj. Noi nu trebuie să-l privim pe Marghiloman, nu trebuie să-l privim pe Inculeț ca pe o statuie, ci ca pe un om care cândva a fost un om în carne și oase, cu idealuri, cu opțiuni complicate, cu erori majore și cu sacrificii foarte importante.
Alexandru Marghiloman se naște într-o familie care nu e una dintre cele mai vechi familii aristocratice boerești românești. Tatăl lui Marghiloman e mai degrabă un nou îmbogățit. Însă Alexandru Marghiloman, prin educația lui, prin stilul de viață devine unul dintre cei mai interesanți, sugestivi pentru o anumită clasă socială, reprezentant al aristocrației românești. De altfel, un biograf al lui a folosit o formulă frumoasă - lordul valah. Se naște foarte bogat. Se spune că își trimitea rufele să fie spălate în Anglia și își cumpăra hainele din Franța. Avea herghelii întregi. A avut niște reședințe formidabile. Una, din fericire, a fost salvată, și se află la Buzău, vila Albastros. Alta a existat la București, pe actualul loc al blocului ARO sau Patria. O casă foarte frumoasă, o să găsiți fotografia pe internet.
Un om foarte bogat care însă iese din politică la sfârșitul vieții aproape ruinat. Asta este ceva foarte interesant pentru noi fiindcă astăzi, din păcate, prea mulți responsabili intră în politică pentru căpătuială. Iată, Alexandru Marghiloman mai degrabă s-a ruinat în politică, sacrificându-și averea și poziția socială pentru cei din jur, pentru poporul lui.
Alexandru Marghiloman e un anglofil, iubește Anglia, arată ca un lord englez, e pasionat de călărie, e unul dintre cele mai importante nume ale Jokey Clubul Român, această asociație aristocratică dedicată cailor și curselor de cai. Însă rămâne în istorie ca un germanofil.
Era oare un germanofil? Era mai degrabă înspăimântat de Rusia. Și, vedem și azi că, dincolo de toate darurile culturale pe care Rusia le-a oferit lumii, și nu trebuie să le negăm sau să le respingem, Rusia rămâne în continuare, din cauza regimurilor politice, un pericol. Deci putem înțelege că Alexandru Marghiloman, un îndrăgostit de Anglia, care însă nu e de acord cu intrarea României într-o alianță cu Rusia. Și, din teama asta față de Rusia, devine mai degrabă un partizan al germanilor.
Un alt contrast, Alexandru Marghiloman, care crede în victoria germanilor în război și acceptă să devină prim-ministru în niște condiții foarte dificile, își ruinează cariera politică pentru că după război, după victoria Antantei și realizarea României Mari, la care a contribuit prin această unire a Vechiului Regat cu Basarabia, el va fi considerat aproape un trădător. Pentru că a semnat acea pace separată cu Puterile Centrale, cu Germania, o pace foarte înrobitoare, cu niște condiții foarte grele, dar care nu i se datorau lui Marghiloman.
Un dandy, un om preocupat de aspectul lui fizic, de felul în care se îmbrăca, un bărbat frumos care ajunge în cele din urmă să-și piardă și soția. Soția lui îl părăsește, și pentru cine credeți? Exact pentru principalul lui rival politic, Ionel Brătianu. Și își încheie viața scriindu-și memoriile, încercând să-și justifice acțiunile și încercând să demonstreze că a fost un patriot, că n-a fost un trădător, și că opțiunea lui a mers de fapt în apărarea intereselor superioare ale României. Și un argument în sensul ăsta, pe care merită să-l reținem, cu decizia lui de a semna pacea cu Germania a fost de acord cu regele Ferdinand, care nu are o statuie în București, așa că și România de dincoace de Prut are datoriile ei foarte importante. Regele Ferdinand a știut, n-a semnat acea pace pentru a păstra obrazul curat al României față de aliații anglo-francezi", explică istoricul Filip Iorga.