Jurnalul.ro Cultură Muzica Leontina Văduva și marile scene ale lumii: operă ilustrată după un libret de Florian Doru Crihană

Leontina Văduva și marile scene ale lumii: operă ilustrată după un libret de Florian Doru Crihană

de Magdalena Popa Buluc    |   

Cu ocazia aniversării îndrăgitei soprane Leontina Văduva, în perioada 18 decembrie 2020 – 10 ianuarie 2021, în foaierul Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu nr. 2), Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național „George Enescu” – cu patronajul Ministerului Culturii, Ambasadei Republicii Argentina în România, Ambasadei Republicii Austria în România, Forumului Cultural Austriac din București, Ambasadei Regatului Spaniei în România și Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii în România și în parteneriat cu Galeria Tiny Griffon din Nuremberg, Floria și Wagner Arte Frumoase și Povești – prezintă expoziția Leontina Văduva și marile scene ale lumii, o expoziție realizată special pentru această ocazie de artistul Florian Doru Crihană.

 

Inaugurarea expoziției va avea loc vineri, 18 decembrie 2020, ora 18:00, în format online atât pe pagina de Facebook și pe canalul de YouTube ale asociației, cât și pe pagina de Facebook a Muzeului Municipiului București.

 

„O expoziție-eveniment, dedicată sopranei Leontina Văduva la aniversare, se transformă, prin talentul și imaginația graficianului Florian Doru Crihană, într-o experiență multidisciplinară și multisenzorială, călătorie nostalgică în capitalele muzicale ale lumii și prilej pentru iubitorii de artă să descopere/redescopere cariera strălucitoare în operă, personalitatea artistică, rolurile preferate ale unei mari artiste lirice, originare din România”, mărturisește Cristina Simion, curator și galerist

Tiny Griffon Gallery, Nuremberg, Germania. „Succesele Leontinei Văduva la Paris, la Metropolitan Opera New York, Royal Opera House - Covent Garden, la Scala din Milano, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Teatro Colon Buenos Aires, Staatsoper din Viena sau La Fenice din Veneția sunt reinterpretate vizual de Crihană, de cele mai multe ori în lucrări-pandant, care omagiază pe de o parte rolurile reprezentative – Mimi, Manon, Leila, Mireille, Carmen, Antonia, Gilda, Norina, Susanna, Blanche, Violetta, și pe de altă parte celebrele clădiri și orașele-gazdă ale celor mai bune companii de operă din lume, pe scena cărora Văduva a urcat, cu remarcabil succes, de numeroase ori.”

 

 

Leontina Văduva și marile scene ale lumii, o expoziție realizată de artistul Florian Doru Crihană

 

 

Leontina Văduva, o soprană pe scenele lumii

 

După studii la Conservatorul din București, sub îndrumarea profesoarei Arta Florescu, soprana Leontina Văduva a debutat pe plan internațional în 1986, la Teatrul Capitole din Toulouse, în Manon, de Jules Massenet. Rolul, devenit una dintre cele mai dragi cărți de vizită, a purtat-o spre debutul londonez de la Royal Opera House Covent Garden, etapă care i-a adus prestigiosul premiu Lawrence Olivier (1988).

 

Stabilită în Franța, țară care a adoptat-o de la bun început, și care i-a acordat în 1999 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, iar câțiva ani mai târziu, pe cel de Officier des Arts et des Lettres, Leontina Văduva a devenit rapid una dintre cele mai bune ambasadoare ale repertoriului francez, interpretând magistral rolurile Micaëla, Antonia, Julieta și Mireille pe cele mai importante scene ale lumii.

 

Rolul debuturilor în Statele Unite ale Americii (San Francisco, 1996, Metropolitan Opera, New York, 2000) a fost Mimi, din Boema lui Puccini. Printre dirijorii cu care a colaborat de-a lungul timpului se numără James Conlon, Sir Colin Davis, Alain Lombard, Sir Charles Mackerras, Zubin Mehta, Riccardo Muti, Kent Nagano, Antonio Pappano, Michel Plasson și Carlo Rizzi.

 

Discografia artistei include Carmen (1991) – dirijor Zubin Mehta, Rigoletto (1993) – dirijor de Carlo Rizzi, Povestirile lui Hoffmann (1996) – dirijor Kent Nagano, Boema (1996) – dirijor Antonio Papanno și recitalul Opera Arias (1997) – dirijor Plácido Domingo.

 

Un capitol special în videografia artistei îl reprezintă DVD-ul Romeo și Julieta, înregistrat în 1994 la Royal Opera House Covent Garden din Londra, sub conducerea muzicală a lui Sir Charles Mackerras şi în regia lui Nicolas Jöel, devenit referința absolută pentru celebra operă a lui Gounod. De asemenea, mult mai târziu, Leontina Văduva lansează DVD-ul Chanter, ma raison d’être (2001), un film realizat de Fabrice Maze ce prezintă cariera artistei în perioada 1990-2001.

 

Deosebitele sale calități artistice i-au adus numeroase distincții, printre care Medalia orașului Toulouse, premiul Royal Philarmonic Society of Music – Londra și Ordinul Meritul Cultural in grad de Mare Ofițer oferit de Președintele României.

În ultimii ani, soprana Leontina Văduva a fost prezentă pe scena Ateneului Român și a Sălii Radio din București în cadrul evenimentelor organizate de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură: Recitalul omagial Verdi–Wagner: Corespondențe (2013), Gala Aniversară „Viorica Cortez și Prietenii” (2014), Recitalul omagial „Enescu 60” (2015), Recitalul caritabil „Suflet în Culori”; concertul aniversar „Ave: Leontina Văduva 30 de ani în muzică”, în cadrul celei de-a II-a ediții a Vibrate! Festival; o ediție specială a întâlnirilor muzicale Opera FANtastica; Luminița Arvunescu în dialog cu Leontina Văduva, expoziția de costume LEONTINA VĂDUVA ON STAGE și Gala Aniversară LEONTINA VĂDUVA 30 (2016).

 

În 2014, Leontina Văduva a lansat CD-ul Verdi–Wagner: Corespondențe, în 2015, calendarul aniversar 2016 - Leontina Văduva 30, pentru ca în același an să i se confere titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte George Enescu din Iași.               

 

 

Cele mai multe emoţii le am în faţa publicului român

 

În 1990, Leontina Văduva apărea pe scena Operei din Viena - în spectacolul oferit publicului lumii de marii noştri interpreţi de operă, alături de cei străini, precum Placido Domingo, Jose Carreras, Agnes Baltsa, sub bagheta lui Claudio Abbado -, într-un splendid costum românesc. Despre acel moment sublim, Leontina Văduva îmi mărturisea într-un interviu: „Am fost extrem de emoţionată. Pentru că spectacolul era transmis în întreaga lume, am vrut să aduc ceva propriu românilor, şi ce era mai tipic decât folclorul!? Cine putea să-l interpreteze mai bine decât mine, care vin dintr-o familie în care el ne-a legănat de copii. De aceea am preferat să subliniez acest lucru cu arii de Tiberiu Brediceanu şi un moment pur folcloric.”

 

Fiică a  mult iubitei Ciocârlii, Maria Ciobanu, Leontina Văduva a colindat alături de ea toată țara. „Când o auzeam pe mama cântând Ciocârlia, mă întrebam cât de sus i se poate duce vocea. (...) Spre sfârşitul liceului, m-am decis să mă orientez spre muzica clasică. Am început să studiez solfegiul. Mama m-a luat de mână, m-a dus la Arta Florescu şi a întrebat-o: „Credeţi că fata mea ar putea cânta muzică clasică?” „Poate să încerce”, a răspuns ea, şi mi-a recomandat o profesoară. Din păcate, unii dintre colegii de Conservator mi-au pus eticheta: „A! E fiica Mariei Ciobanu!” Pot să spun că am păşit cu dreptul, pentru că am avut norocul unor profesori excepţionali, care m-au îndrumat în alegerea repertoriului, m-au ajutat să înţeleg particularităţile interpretării”, își amintește cu drag marea artistă.

 

„De-a lungul carierei, am avut întâlniri memorabile”, mărturisește Leontina Văduva. „Prima a fost cu Ileana Cotrubaş, o mare interpretă, cu o sensibilitate deosebită. Au urmat Virginia Zeani, ale cărei înregistrări le ascultasem la Radio, care a fost o Lucia şi o Traviata unice, Viorica Cortez, o inteligenţă şi o voce de o frumuseţe rară, Marina Krilovici, Renato Brusson, Renatta Scotto, care mi-a dat sfaturi preţioase, Maria Callas, idolul tuturor sopranelor, care a revoluţionat scena lirică. Am avut ca partener şi pe Jose van Dam, Thomas Hampson, Jose Cura… Am furat câte ceva şi de la interpreţii mai experimentaţi, cum au fost Alfredo Kraus, maestru absolut al stilului, Placido Domingo, pe care i-am avut şi ca parteneri pe scenă. Unele dintre importantele mele succese au fost alături de Roberto Alagna, în Elixir d’amore, de Donizetti, unde am interpretat rolul Adinei, în Romeo şi Julieta sau în rolul Mimi din Boema lui Puccini, multe dintre ele pe scena de la Royal Opera House Covent Garden. De multe ori, publicul ne-a identificat ca unul dintre cuplurile preferate, ale căror voci se acordau foarte bine. Pot spune că am plecat din Bucureşti cu o bază solidă. Am cântat şi alături de alţi interpreţi cu voci deosebite cum ar fi Fernando Della Mora, Alvarez, Vilazon sau Tito Beltran în Boema, la Opera din Hamburg. Dar şi de maeştri ai baghetei, precum Sir Colin Davis, Riccardo Muti, Zubin Mehta, Kent Nagano, Antonio Pappano…”

 

 

 

 

 

 

Leontina Văduva îmi spunea: „Publicul m-a adoptat de la început şi nu m-a părăsit. Este un fel de barometru al carierei mele. M-a impresionat publicul de la Covent Garden, cu un simţ artistic deosebit şi cu respect faţă de interpret. Chiar dacă nu le place un solist, preferă să nu aplaude, decât să fluiere. Chiar dacă într-o seară nu eşti într-o formă deosebită, spectatorii înţeleg efortul pe care l-ai făcut. La fel de bun, publicul austriac, care urmăreşte de multe ori spectacolul cu partitura în mână. Publicul francez este foarte exigent şi este important pentru mine să ştiu că am aprecierea lui, care reprezintă în mare măsură o dovadă a consacrării. Este o mare bucurie atunci când oamenii din public vor să te cunoască mai de aproape, vor să te regăsească la ieşirea din scenă. Dar cele mai multe emoţii le am în faţa publicului român. Mi-am pus de multe ori întrebarea dacă spectatorii admiră interpretul datorită mirajului creat pe scenă sau dacă apreciază eforturile pe care le faci ca artist. Încă am dubii… Pentru că am asistat cu ani în urmă la evoluţia, pe scena Operei din Bucureşti, a unei adevărate dive. Poate că în acea seară nu a fost într-o formă deosebită; să spunem că o acută nu i-a ieşit şi publicul a fost rece. Opera nu este circ, să facem sărituri ca trapeziştii. Nu e numai mersul pe sârmă. Este un tot, care începe cu decorurile, costumele, orchestra… Este un spectacol mult mai complex. O partitură nu înseamnă numai acute, ci o linie muzicală, un sentiment care se conturează, o stare de spirit generală. Este o piesă de teatru. De aceea iubesc atât de mult muzica franceză; ea îmi redă această senzaţie de profunzime şi fineţe. Este ca un tablou impresionist. Una dintre marile mele pasiuni este pictura. Desenez şi pictez cu mare plăcere. Mă destinde şi mă inspiră.”

 

 

„Scena e un loc al iluziei de viaţă, e însuşi adevărul vieţii”

 

„Momentele de graţie din cariera unei soprane sunt foarte puţine”, spune îndrăgita soprană. „Trebuie să contribuie multe elemente la ele. Trebuie să se reunească toate undele pozitive. Trebuie să fii într-o formă extraordinară, să ai partener de înaltă calitate, orchestră excelentă, iar publicul să fie receptiv. Există un cocktail magic pentru a oferi momente unice publicului. Asemenea momente am avut cu Roberto Alagna în Romeo şi Julieta, la Toulouse şi la Covent Garden, avându-l la pupitru pe Michel Plasson, şi la Los Angeles cu Faust. A fost o flacără care m-a luat şi mi-a dat puterea să strălucesc şi să ridic sala în picioare. Adevăraţii mari artişti şi marile personalităţi sunt oameni modeşti, foarte dezinvolţi şi apropiaţi. Eram o tânără debutantă când l-am cunoscut pe Placido Domingo, în 1990, la Opera din Viena la acel concert memorabil. M-a remarcat şi m-a solicitat să cântăm împreună. El este tot timpul gata să ajute tinerii. De altfel, este şi fondatorul Concursului de canto Operalia. În 1996, am înregistrat în coordonarea lui o colecţie de arii”, povestește Lrontina Văduva.

 

„Fiecare rol mi-a îmbogăţit spiritul. Scena e un loc al iluziei de viaţă, e însuşi adevărul vieţii. De aceea am iluminat, între glorie şi eşecuri, sentimentele umane, dragostea, care le animă pe toate personajele mele, de la Manon la Drusilla, de la Gilda la Leila, de la Antonia la Michaela din Carmen, de la Margareta din Faust la Mimi din Boema, de la Julieta la Violeta din Traviata, de la Suzanna din Nunta lui Figaro, de Mozart, la Euridice din Orfeu şi Euridice, de Gluck. Mi-au plăcut întotdeauna personajele complexe. Le-am iubit cu deosebire pe Manon şi Traviata, Margareta îmi stă la suflet. Complexitatea acestui rol stă în plecarea de la inocenţa copilăriei la trădare, până la nebunie. Toată această complexitate trebuie să existe în voce şi în expresia dramatică. Iubesc orice rol care conturează personaje viabile”, mărturisește marea soprană Leontina Văduva.

 

 

În prezent Leontina Văduva susține masterclass-uri pentru tânăra generație și predă la Conservatorul Claude Debussy din Paris și la HEMU – Haute Ecole de Musique din Lausanne. De asemenea, în ultimii ani, soprana Leontina Văduva, alături de pianista Alina Pavalache și regizoarea Anda Tăbăcaru Hogea, a susținut o serie de masterclass-uri la Tescani la Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu - George Enescu” a Muzeului Național George Enescu din București.

 

 

Florian Doru Crihană s-a născut în data de 7 aprilie 1958, la Galați, într-o familie de intelectuali, mama, Dorina Crihană – funcționară, iar tatăl, Vasile Crihană – militar cu grad de colonel la pompieri. A absolvit Liceul de marină și Facultatea de Nave din Galați. Timp de 5 ani a lucrat ca inginer la Galați. Din 1991 devine artist liber, renunțând la cariera de inginer. Creația sa a avut un impact în lumea saloanelor de caricatură, în care a abordat mereu subiecte din societatea contemporană. Cele mai multe succese le-a obținut în Polonia, în Germania, în Turcia și Iran. Dieter-Burkamp, ziarist german, editor și colecționar de artă, i-a influențat cariera pentru 20 de ani și a publicat un album cuprinzător în Germania. Cu sprijinul lui Dieter Burkamp, Crihană a pătruns în colecții private și în muzee occidentale.

 

După câștigarea a 80 de premii internaționale în saloanele de grafică satirică, Crihană a decis să se retragă în atelier, pentru a aborda istoria Europei, istoria lumii. Astfel, a realizat serii despre orașele: Berna (30), Bologna (40), Brăila (40), Bruges (40), București (10), Fribourg (35), Galați (46), Istanbul (13), Lausanne (5), Legnica (40), Ljubljana (9), New York (36), Nürnberg (31), Pordenone (30),

 

„Am iluminat, între glorie şi eşecuri, sentimentele umane, dragostea, care le animă pe toate personajele mele.” - Leontina Văduva

 

 

Potsdam (100), La Réole (30), Sacile (30), Strasbourg (35), Veneția (80). În același timp, a mai realizat următoarele serii: 21 de Secole și Sfârșitul lumii (40), Fericirea clasei Mijlocii (30), Don Quijote de la Mancha (40), Musca (28), Satiră dezbrăcată (30), Experimentul Philadelphia (8), Portrete (30), Inventarul de simboluri (40), Secole ale Sturionului la Dunăre (30), Titanic (40), Turnul Eiffel (40), Leontina Văduva și marile scene ale lumii (30), Federico Caffè (8), Valoarea sărăciei (30), Bănci (30), Plicuri (30), Steampunk (16). Majoritatea au intrat în colecții private: Colecția Burkamp (600), Colecția Tudor Ionescu (30), Colecția Elena Susanu (16) și Colecția Drăgușin (250) – Comandorul de marină Lucian Drăgușin fiind un devotat susținător al creației artistului, începând cu 2012 – sau de stat: Colecția Facultății de Economie din Roma (8), Colecția de artă a Muzeului Brăilei Carol I (40) și Colecția Centrului Cultural Legnica – Polonia (70).

 

Organizatori: Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național George Enescu

Cu patronajul: Ministerul Culturii, Ambasada Republicii Argentina în România, Ambasada Republicii Austria în România, Forumul Cultural Austriac din București, Ambasada Regatului Spaniei în România și Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii în România

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri