Imediat după adoptarea „Patriot Act”, controversata lege antiteroristă care a oferit serviciilor americane de spionaj puteri nelimitate, europenii au aflat pe pielea lor ce înseamnă ochii și urechile Casei Albe. Fără excepții, ei au realizat că, atunci când își amplasează tehnologia de interceptare pe teritoriile lor, Big Brother nu face nicio diferență între prietenii tradiționali și statele considerate ostile. Pentru serviciile de informații americane pare să nu existe aliați sau inamici, ci doar interese și obiective. Rând pe rând, Franța, Germania, Italia sau Spania au constatat cu stupoare că, în privința înregistrării telefoanelor sau a sustragerii datelor din computere, au parte de același tratament ca Rusia, Afganistan, Iran sau Siria.
Ultimul episod al interceptărilor realizate de americani în Europa, care zguduie relația de încredere dintre administrația de la Washington și aliații săi europeni, a fost consemnat la sfârșitul săptămânii trecute, când canalul public danez „Danmarks Radio” (DR) a dezvăluit că Agenția de Securitate a SUA (NSA) s-a branșat la cablurile de telecomunicații din Danemarca pentru a spiona lideri și funcționari de rang înalt din Germania, Franța, Suedia și Norvegia. Pentru această operațiune, derulată între 2012 și 2014, NSA a avut nevoie de colaborarea serviciilor de informații militare daneze FE, mai precizează sursa citată. Agenții NSA au putut accesa astfel mesajele text, apelurile telefonice și traficul pe Internet ale țintelor urmărite, inclusiv căutări, chaturi și servicii de mesagerie. Cancelarul Angela Merkel, ministrul german de Externe din acea perioadă, Frank-Walter Steinmeier, şi liderul opoziţiei de atunci din Germania, Peer Steinbruck, se află printre persoanele spionate de NSA, susține DR. Informațiile se suprapun cu datele oferite în 2013 de către fostul consultant al NSA, Edward Snowden, care dezvăluia că Agenția de Securitate a SUA asculta telefonul Angelei Merkel încă din 2002, transformând-o pe cea mai puternică femeie a planetei într-o țintă predilectă a spionajului american. DR a publicat toate aceste informații, la capătul unei anchete desfășurate alături de canalul suedez SVT, postul norvegian NRK, canalele germane NDR, WDR, cotidianul „Suddeutsche Zeitung”, precum şi de ziarul francez „Le Monde”. Spionajul NSA a fost semnalat într-un raport intern al FE, purtând numele de cod „Operaţiunea Dunhammer” şi prezentat conducerii FE în mai 2015, afirmă DR. Ministrul danez al Apărării, Trine Bramsen, numit în funcţie în iunie 2019, a fost informat despre caz în august 2020, relatează DR.
Reacții dure din partea aliaților
De altfel, Bramsen a declarat pentru DR că „spionajul sistematic, de către aliați, este inacceptabil”. La rândul său, Berlinul a reacționat cu iritare. Guvernul german a luat notă şi va dori lămuriri în legătură cu informaţiile din presă conform cărora SUA au spionat responsabili politici în Europa, între care şi cancelarul Merkel, cu ajutorul serviciilor de informaţii daneze, a spus, ieri, purtătorul de cuvânt al cabinetului federal, citat de Reuters. „Guvernul federal a luat notă de cele relatate şi se află în contact cu toate instituţiile naţionale şi internaţionale relevante pentru clarificări”, a declarat Steffen Seibert. Spionarea responsabililor europeni de către serviciile secrete americane, ajutate de Danemarca, ar fi „extrem de gravă, dacă se confirmă”, a precizat, tot ieri, și secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene, Clement Beaune, citat de France Presse. „Este extrem de grav. Trebuie verificat dacă partenerii noştri din UE, danezi, au comis erori sau abateri în cooperarea lor cu serviciile americane. Apoi, de partea americană, să vedem dacă, de fapt, au existat interceptări și spionarea unor responsabili politici”, a adăugat el, dând de înțeles că informația ar putea avea consecințe asupra „cooperării” cu SUA. Beaune a mai spus că nu cunoaşte identitatea responsabililor francezi care ar fi fost spionaţi.
Precedentul Snowden
Considerat de mulți americani drept cel mai mare „turnător” din istoria SUA, fostul consultant al NSA, Edward Snowden, dezvăluia, în 2013, înainte de a primi azil în Rusia, conținutul a sute de telegrame diplomatice secrete despre modul în care administrația de la Washington spiona, în egală măsură, atât statele considerate ostile, cât și prietenii tradiționali. Europenii au aflat atunci cu stupoare că, într-o singură lună, spionii americani au interceptat 361 de milioane de convorbiri telefonice în Germania, 70 de milioane în Franța, 61 de milioane în Spania și „numai” 41 de milioane în Italia. Mai mult, s-a aflat că NSA asculta, încă din 2002, telefonul mobil al Angelei Merkel, iar diplomații și liderii politici europeni erau monitorizați cu atenție nu doar la Uniunea Europeană și Națiunile Unite, ci și în sediile propriilor președinții și guverne. Prin intermediul unei tehnologii ultraperformante, agenții americani ascultau pe cine doreau, unde doreau și când doreau, la adăpostul „Patriot Act”, legea care le oferea, începând de la sfârșitul anului 2001, puteri discreționare în acțiunile de interceptare. În plus, în timp ce restricțiile care limitau activitatea de monitorizare a NSA se aplicau, potrivit legislației americane, doar cetățenilor americani, europenii nu erau protejați în niciun fel în fața interceptărilor făcute de SUA. La vremea respectivă, dezvăluirile lui Snowden despre amploarea și agresivitatea spionajului american în Europa, cât și țintele alese în țările considerate „prietene” sau „partenere” au provocat un cutremur diplomatic fără precedent și o furtună de proteste și reproșuri europene la nivel înalt, exprimate pe un ton dur contra Casei Albe. În mai puțin de două luni, încrederea generală a bătrânului continent în marele său aliat de peste Ocean se prăbușea vertiginos, iar, în materie de retorică, discursul administrației de la Washington despre libertatea individuală și valorile democrației era catalogat drept unitate de măsură a ipocriziei.
Paravan pentru spionajul economic
Sub paravanul luptei contra terorismului, serviciile americane de informații par să se focalizeze, în schimb, atât pe spionajul economic, cât și pe cel al unor sectoare strategice europene, cum ar fi industria energetică și de armament. Volumul impresionant de date și informații culese din țări care nu amenință în niciun fel securitatea națională a SUA ci, dimpotrivă, sprijină ferm lupta Washingtonului contra terorismului, sugerau, după dezvăluirile lui Snowden, un cu totul alt obiectiv major al NSA: asigurarea supremației americane în competiția economică dusă cu Europa. Eliminarea concurenței europene în favoarea companiilor americane pare să fie, de altfel, singura explicație plauzibilă pentru motivul real din spatele presupusului spionaj masiv exercitat de SUA împotriva aliaților europeni.
„Este extrem de grav. Trebuie verificat dacă partenerii noştri din UE, danezi, au comis erori sau abateri în cooperarea lor cu serviciile americane. Apoi, de partea americană, să vedem dacă, de fapt, au existat interceptări și spionarea unor responsabili politici.”
Clement Beaune, secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene