FCSB va juca în premieră în play-out în ciuda declarațiilor ciudate ale președintelui Ligii Profesioniste, Gino Iorgulescu, care a spus că „toate echipele vor avea de pierdut dacă FCSB nu ar prinde play-off-ul”. Astfel, FCSB va încerca să salveze sezonul câștigând barajul pentru Conference League, după ce a părăsit și Cupa României. Rivalii ironizează echipa lui Gigi Becali urându-i „să câștige retrogradarea”. Însă pentru FCSB nu va fi o sarcină ușoară. Participarea în play-out poate moleși echipa. Una este să joci duble cu miză contra Craiova, Dinamo, Rapid și CFR Cluj și alta este să joci cu Metaloglobus, Slobozia, Hermannstadt, Botoșani sau Csikszereda. Așa că singurele meciuri mai tari ar fi cu UTA, Petrolul și Farul. Cam puțin pentru pretențiile unei echipe care se vedea cu al treilea titlu consecutiv în vitrină. Mai mult, conform declarațiilor patronului, lotul va suferi câteva schimbări. Vor dispărea din lot „cei care m-au dezamăgit”, Tavi Popescu, Miculescu, Radunovic, Ngezana, Chiricheș și Kiki. Va pleca și Mihai Popescu, acum accidentat, căruia îi expiră contractul la vară și nu există nicio intenție a patronului de prelungire a lui.
Cât pierd echipele din Liga 1 prin absența FCSB din play-off, așa cum anticipa Gino Iorgulescu? Va exista, cu siguranță, o scădere a interesului suporterilor atât în fața televizoarelor, cât și pe stadioane, însă există la vârful clasamentului un echilibru mai mare, care va crește interesul suporterilor. Nu vor mai fi duble Craiova-FCSB, FCSB-Dinamo sau FCSB-Rapid, însă vor fi duble Rapid-Dinamo, Rapid-Craiova și Dinamo-Craiova, toate cu titlul pe masă, unde, cu siguranță stadioanele vor fi pline. „Dacă nici acum când lipsește balaurul FCSB nu luăm titlul... Este o mare ocazie să aducem titlul la Craiova. Aș fi primul care câștigă titlul și ca jucător, și ca antrenor, și ca președinte”, spunea Sorin Cîrțu.
Deci interesul nu ar avea de ce să scadă semnificativ. Chiar și la Pitești există o emulație pentru prinderea unui loc de cupe europene, nu mai vorbim de CFR Cluj, unde ambițiile lui Daniel Pancu sunt „nemărginite”, după cum spune chiar el.
De asemenea, și în play-out va exista interes, mai ales la meciurile FCSB din deplasare. Acum rămâne de văzut ce va stabili țintarul, care îi vor fi deplasările pentru că în play-out nu se va juca tur-retur, ci doar un meci, acasă sau în deplasare. Un singur lucru este cert: interesul suporterilor FCSB va fi minim pe teren propriu. „După rușinea de a nu prinde Top 6, nu vom merge la meciuri”, spun fanii echipei din Berceni. De altfel, Gigi Becali nici nu va mai închiria Arena Națională, ci va juca pe un stadion mult mai mic și mai ieftin, Arcul de Triumf. În consecință, declarația lui Gino Iorgulescu nu se prea susține. Nu toate echipele vor pierde bani din lipsa FCSB din play-off, ci doar FCSB. Candidatele la titlu își vor umple stadioanele, mai ales că li s-a oferit această oportunitate de a trage la titlu fără FCSB.
Cât de moral este barajul?
Pentru FCSB rămâne doar câștigarea barajului de Conference League pentru a mai salva sezonul. Însă pentru asta ar trebui să termine pe locurile 7-8 în „grupa retrogradării”, să câștige primul baraj, apoi să mai câștige unul cu locul 3 sau 4 din play-off, în funcție de cine câștigă Cupa României. Și, astfel, s-ar ajunge în situația absurdă în care locul 3, deci „medalia de bronz”, nu se premiază, însă ar putea fi premiate cu participare în Europa locurile 7 sau 8, nu locurile 3, 4, 5 sau 6. O situație unică în fotbalul mare. Pe continent mai există campionate cu baraje pentru Conference League, însă la aceste baraje nu participă niciodată locul 3.
Unde bate, de fapt, Gino Iorgulescu
Președintele LPF a mai avut o declarație controversată la finele anului trecut, în care susținea necesitatea unui campionat redus la 12 echipe, care însă, la vremea respectivă, nu a stârnit mare interes și a fost trecută la capitolele „A vorbit și Gino ca să nu tacă” sau „A testat terenul pentru un nou mandat la șefia LPF”. Acum însă, după ce a spus că ar fi păcat ca FCSB să nu prindă Top 6, înțelegem și ce-a vrut să spună și cu utilitatea Ligii cu 12 echipe. Este un calcul economic și, deloc paradoxal, calculele i-ar putea da dreptate. Este posibil ca încasările din drepturile TV să fie mai mici fără FCSB în play-off. De ce? Pentru că Metaloglobus nu prezintă interes, pentru că Slobozia și Csikszereda au o mână de suporteri și televiziunile au audiențe foarte mici la aceste meciuri.
În consecință Gino Iorgulescu și deținătorii de drepturi TV, care investesc zeci de milioane de euro, pot avea argumente puternice în susținerea micșorării Ligii 1, o reacție directă la un adevăr incomod: fotbalul românesc produce prea multe meciuri fără public, fără miză și fără valoare comercială. Iar o bună parte din vină aparține cluburilor mici, ajunse în prima ligă fără infrastructură, fără suporteri și fără capacitatea de a susține un produs competitiv.
Un alt argument ar mai fi că suma de bani din drepturile TV s-ar împărți la mai puține echipe și nu s-ar mai „risipi” cu echipe fără viitor ca Metaloglobus, Gloria Buzău - echipă care s-a și desființat după un an de Liga 1, sau, mai de mult, Victoria Brănești, Internațional Curtea de Argeș, Academica Clinceni sau FC Onești. Asta ar trebui să-i aducă lui Gino Iorgulescu un capital electoral important din partea cluburilor mari chiar dacă momentan acestea se opun unui campionat cu mai puține echipe.
Cum ar arăta noul format
O ligă cu 12 echipe ar semăna cu Campionatul Scoției, în care sezonul regulat are 33 de jocuri după care, în play-off și play-out, se mai dispută 5 meciuri. Ar rezulta un total de 38 de meciuri pe sezon, comparativ cu 40 de meciuri pentru echipele care joacă play-off-ul și 39 pentru cele din play-out în Liga 1 românească. Ar fi varianta și pe placul lui Răzvan Burleanu, și pe placul lui Gino Iorgulescu, și pe placul deținătorilor de drepturi TV, care ar avea asigurate, de exemplu, minimum trei meciuri FCSB-Dinamo sau FCSB-Craiova pe sezon și fără echipe ajunse „din greșeală” în Liga 1. „S-ar concentra în primul eșalon toate centrele fotbalistice importante ale țării, unde emulația este mare”, spunea Iorgulescu. Și aducătoare de mai mulți bani, adăugăm noi. Iar asta ar trebui să fie, în opinia președintelui Ligii Profesioniste, un argument care să convingă cluburile puternice ale Ligii, ca FCSB, Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova și CFR Cluj să fie de acord cu modificarea sistemului: „cluburile mari și de tradiție ar deveni și mai mari, și cu mai mulți bani”. Ar face și lupta la retrogradare mai acerbă, fie că ar retrograda, ca acum, două echipe direct și două la baraj, fie că ar retrograda/promova doar două echipe.
Ar mai fi varianta fără separarea clasamentului într-un sistem dublu tur și dublu retur în care numărul de meciuri ar fi de 44 de pe sezon.
Este clar că Liga Profesionistă s-a săturat de „echipele aventuriere” prin Liga 1, și poate aduce ca argument multiple cazuri de echipe care au dat un tun prin participarea în Liga 1 după care au dispărut. Aici putem enumera și două foste campioane ale României, Unirea Urziceni și Astra Giurgiu, care după ce s-au văzut cu banii din drepturile TV din Liga 1 și din participările în cupele europene au dispărut. Chiar și Oțelul poate fi inclusă aici, pentru că acea echipă Oțelul, care a luat titlul în 2011 nu mai există, actuala fiind înființată de suporteri în 2016.
Așa că Gino Iorgulescu nu a vorbit aiurea și mai degrabă „a bătut șaua ca să priceapă iapa”, sugerând echipelor un plan mai bănos. Care plan, cu siguranță nu a fost făcut de Gino Iorgulescu singur, ci împreună cu cei ce dețin drepturile TV.
Banii, adevărata miză
Argumentul economic este, poate, cel mai greu de combătut. Drepturile TV reprezintă principala sursă de venit pentru majoritatea cluburilor din Superligă. Împărțite la 16 echipe, aceste sume devin insuficiente pentru a susține performanța. Împărțite la 12, ele ar putea genera mai multă stabilitate.
Este până la urmă nedrept ca echipe fără baze de suporteri și fără impact mediatic să primească aceleași resurse precum cluburi care duc greul audiențelor. Iar fotbalul profesionist nu funcționează pe principiul egalitarismului artificial, ci pe cel al valorii generate. Iar cluburile mici nu dispar dacă nu sunt în prima ligă. Fotbalul românesc însă riscă să dispară din atenția publicului dacă insistă să le țină acolo cu orice preț. Într-o piață competitivă, produsul slab nu supraviețuiește. Iar Superliga, în forma actuală, începe să semene periculos de mult cu un produs care se autosabotează.
Criticii formatului restrâns invocă meritul sportiv. Argumentul este legitim, dar incomplet. Merit sportiv fără infrastructură, fără public și fără sustenabilitate financiară nu construiește nimic pe termen lung. Dimpotrivă, menține o competiție fragilă, dependentă de subvenții și improvizații. Problema nu este existența acestor cluburi, ci poziționarea lor forțată și accidentală într-o competiție care ar trebui să reprezinte vârful de performanță al fotbalului românesc. Mai ales că majoritatea sunt dependente de banii publici sau ai comunității, care comunitate fie nu vine la stadion, fie nu este interesată de respectivele echipe, fie nu este interesată de fenomen. Liga 1 nu este un program social și nici o recompensă pentru promovări conjuncturale pentru că alte echipe din Liga 2 nu au licență de promovare. Liga 1 este, sau ar trebui să fie, un produs premium, vitrina cu ce avem mai bun și mai prezentabil. Iar dacă Liga 2 devine principalul loc de dezvoltare pentru cluburile mici, acest lucru nu ar trebui privit ca o pedeapsă, ci ca o reașezare firească. Prima ligă trebuie să fie vârful piramidei, nu o zonă de experiment și de acte de caritate în care se risipește mai mult decât se încasează.
Cantitatea ucide interesul
Formatul cu 16 echipe a generat un calendar suprasaturat de meciuri lipsite de atractivitate. Etape întregi trec fără un duel care să capteze atenția publicului larg. Într-un context mediatic dominat de competiții externe, Superliga își diluează singură relevanța prin abundență de meciuri care nu interesează pe nimeni în afara comunităților locale, adesea foarte restrânse. Meciuri disputate de formații precum Metaloglobus București, Unirea Slobozia sau Csíkszereda Miercurea Ciuc se joacă frecvent cu câteva sute de spectatori în tribune și cu audiențe TV care abia intră în statistici. Oficial, ele sunt meciuri de primă ligă. Neoficial, sunt produse greu vandabile pentru televiziuni, care sunt nevoite să le programeze la ore care să nu încurce transmisiuni care aduc audiențe mai bune.
Un campionat cu 12 echipe ar reduce drastic aceste partide fără miză și ar concentra interesul în jurul cluburilor capabile să atragă public, sponsori și audiență. Ar însemna mai multe confruntări directe între echipe cu tradiție, suporteri și rivalități reale: Dinamo București - FCSB, Rapid București - Universitatea Craiova, dar și alte dueluri cu miză sportivă și comercială.
Ce au uitat LPF și FRF
O reducere a formatului Ligii 1, însă la 14 echipe, a mai fost programată, însă aceasta s-a suspendat odată cu pandemia și s-a speculat că ar fi fost doar o manevră de a menține Dinamo în prima ligă. Dar proiectul „doar suspendat provizoriu” își continuă provizoratul și azi, deși pandemia a trecut de patru ani. Liga și Federația au uitat să revină la sistemul cu 14 echipe. Acum Gino Iorgulescu îl invocă pe cel cu 12 echipe, care, deocamdată nu este pe placul multor echipe.
Momentan președintele Ligii a luat o pauză de declarații, însă așteaptă rezultatele financiare ale lipsei FCSB din play-off și va specula asta pentru a-și pregăti următoarea mișcare și discursul electoral pentru încă un mandat la conducerea Ligii Profesioniste, când va prezenta un plan „mai rentabil”, și va promite că, împreună cu deținătorii de drepturi TV, va împărți mai judicios și echitabil banii din drepturile TV cluburilor din Liga 1 „pentru prosperitatea fotbalului românesc”.