Limba română: Ce înseamnă cuvântul „discernământ”?

Deși apare des în discursul public, sensul său exact este adesea folosit vag. 

Definiția cuvântului „discernământ” în DEX

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), termenul „discernământ” este definit astfel:

DISCERNĂMÁNT (substantiv neutru)

1. Capacitatea de a judeca limpede și corect; puterea de a distinge între bine și rău, între adevăr și fals

2. Aptitudine de a aprecia just situațiile și consecințele faptelor proprii

Este un termen care descrie o abilitate intelectuală și morală, nu un simplu act de gândire.

Originea cuvântului „discernământ”

Cuvântul provine din limba franceză (discernement), care la rândul său își are originea în verbul latin discernere – a separa, a deosebi, a distinge. Această etimologie explică legătura directă dintre discernământ și capacitatea de diferențiere clară.

Ce exprimă „discernământul”, pe înțelesul tuturor

Discernământul ca judecată corectă

A avea discernământ înseamnă a analiza lucid o situație și a lua o decizie responsabilă.

• A acționat cu discernământ.

• Îi lipsea discernământul în acea situație.

Se referă la maturitate mentală și emoțională.

Discernământul în sens juridic

În limbaj juridic, discernământul este extrem de important.

• Persoana avea discernământ în momentul faptei.

Indică capacitatea legală de a înțelege și asuma consecințele propriilor acțiuni.

Discernământul în viața de zi cu zi

În limbajul cotidian, termenul este asociat cu prudența și înțelepciunea.

• Este un om cu mult discernământ.

• A ales cu discernământ.

Are adesea o valoare apreciativă.

Sinonime și antonime pentru „discernământ”

Sinonime:

• judecată

• înțelepciune

• chibzuință

• luciditate

Antonime:

• lipsă de judecată

• imprudență

• inconștiență

• iresponsabilitate

Diferența dintre „discernământ”, „inteligență” și „prudență”

• Inteligență – capacitate de a învăța și înțelege

• Prudență – atenție, evitare a riscurilor

• Discernământ – capacitatea de a alege corect, combinând rațiunea cu morala

O persoană inteligentă nu are automat și discernământ.

Exemple de folosire corectă în propoziții

• Decizia a fost luată cu discernământ.

• Lipsa discernământului a dus la consecințe grave.

• Judecătorul a stabilit că inculpatul avea discernământ.

Expresii frecvente cu „discernământ”

• a avea discernământ – a judeca limpede

• lipsit de discernământ – incapabil de evaluare corectă

• cu discernământ – în mod responsabil și rațional

Cuvântul „discernământ” definește o calitate esențială a omului matur, fiind legată de judecata corectă, responsabilitate și capacitatea de a distinge binele de rău. Este un termen-cheie în educație, drept și etică.