Un astfel de exemplu este cuvântul „delicvent” – sau este, de fapt, „delincvent”? Aflăm împreună care este varianta corectă și ce înseamnă ea.
Forma corectă: DELINCVÉNT
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), forma corectă a cuvântului este delincvent, NU delicvent.
Definiție din DEX:
DELINCVÉNT, delincvenți, s. m. și f. – Persoană care săvârșește fapte reprobabile sau ilegale, în special în mod repetat; infractor.
???? Etimologie: din limba franceză délinquant, provenit din limba latină delinquens, -ntis.
Așadar, vorbim despre o persoană care comite infracțiuni, deseori cu regularitate. Termenul este folosit în special în contexte juridice, criminologice sau psihosociale.
Delicvent este o formă greșită
Deși este des auzită în limbajul colocvial, forma „delicvent” este incorectă și nu apare în nicio sursă normativă. Probabil confuzia provine din apropierea fonetică cu alte cuvinte, cum ar fi „delicat”, însă este o greșeală de pronunție și scriere care trebuie evitată.
Exemple de utilizare corectă
-
Poliția a reținut un delincvent implicat în mai multe furturi din locuințe.
-
Studiile arată că mediul familial instabil poate contribui la formarea comportamentului delincvent.
-
Justiția juvenilă are metode speciale de reeducare pentru delincvenții minori.
Sinonime și termeni asociați
-
infractor
-
răufăcător
-
contravenient (în anumite contexte)
-
recidivist (dacă faptele sunt repetate)
Curiozitate lingvistică
Cuvântul delincvent este adaptat fidel din limba franceză, unde „délinquant” are același înțeles. Și în engleză întâlnim forma delinquent, cu sensul de „individ care comite fapte antisociale sau infracțiuni”.
Delincvent este forma corectă, recunoscută și acceptată de normele limbii române.
Delicvent este o greșeală de pronunție și scriere, care trebuie evitată, mai ales în contexte formale sau academice.