Locuință socială? Mai repede în Anglia decât în propria țară

Peste 20 de case de arhitectură din Marea Britanie s-au bătut pentru oportunitatea de a construi adăposturi pentru cei mai bine de 1.500 de imigranţi români care dorm, în prezent, în tabere improvizate din nordul Londrei. Materiale ignifuge reci­clate de pe şantierele capitalei Angliei vor fi folosite pentru ridi­carea de adăposturi pentru românii care dorm în câmp. Dacă în Anglia situaţia este rezol­vată practic, în România persoa­nele care au nevoie de adăpost pot doar să viseze la o locuinţă socială – acestea sunt rezervate pentru cei cu doctorat.

Numărul românilor care au ajuns să doarmă în câmp, în corturi sau adăposturi improvizate în zona nordică a centurii Londrei s-a triplat în ultimii cinci ani. În jur de 1.545 de cetăţeni români dorm în această zonă, în prezent, potrivit estimărilor autorităţilor londoneze. Un concurs organizat de fundaţia Commonweal Housing, din Marea Britanie, a atras oferte de la peste 20 de case de arhi­tectură cu scopul de a construi adăposturi decente pentru emigranţii români. A câştigat casa de arhitectură „Reed Watts”, care va crea module construite din materiale ignifuge reciclate de pe şantierele londoneze pentru a construi spaţii de locuit în clădirile sau depozitele abandonate din Londra în care să se poată locui în condiţii decente. „Fiecare cameră va fi creată prin asamblarea unor panouri. Pentru ca designul să poată fi personalizat, fiecare modul poate fi decorat cu modele alese de ocupanţi, pentru a avea o identitate proprie. Rezidenţii pot monta oglinzi, tablouri, rafturi sau haine montând cârlige în găuri preexistente”, se arată în proiectul casei de arhitectură. Proiectul, realizat de fundaţia finan­ţată din donaţii private cu sprijinul autorităţilor londoneze, care au pus la dispoziţie spaţiile, este privit ca o soluţie temporară pentru românii care nu au unde locui, până când aceştia îşi vor putea îmbunătăţi situaţia.

Locuinţele sociale în țara noastră, inaccesibile

Dacă în Anglia se pot implementa cu relativă uşurinţă proiecte care scapă persoanele nevoiaşe de dormitul în aer liber, în România, regulamentele după care casele sociale sunt acordate sunt făcute în aşa fel încât acestea să fie inaccesibile tocmai pentru populaţia care are mai mare nevoie de ele. Potrivit legii, o locuință socială poate fi dată cu o chirie între 20 și 104 lei persoanelor sau familiilor al căror venit se situează sub cel mediu pe economie. O analiză realizată de Centrul pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială arată că felul în care legea este întocmită pune aproape toată populaţia României în situaţia de a fi eligibilă pentru o locuinţă socială – 86% dintre contractele de muncă înregistrate în România fiind sub valoarea salariului mediu. Dincolo de criteriul stabilit în lege, departajarea persoanelor eligibile ţine de autorităţile locale. Alocarea locuinţelor se face în funcţie de un punctaj acordat solicitanţilor, însă, de cele mai multe ori, criteriile de acordare a punctelor îi pune în dezavantaj pe cei mai săraci dintre români. De exemplu, în Bucurerşti, un salariat sau un pensionar primesc din start 10 puncte, în timp ce o persoană care trăieşte din ajutor social primeşte două puncte. O persoană cu studii superioare primeşte din start 10 puncte, în timp ce o persoană care nu a mers la facultate are punctaj zero. În Cluj, studiile superioare asigură 20 de puncte, iar un doctorat este premiat cu 30 de puncte. Pe de altă parte, prezenţa copiilor într-o familie nu cântăreşte mult la acordarea punctajului necesar pentru primirea unei locuinţe. Fiecare copil valorează un punct, iar de la 4 copii în sus acordarea de puncte se opreşte. Potrivit Centrului pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială, favorizarea solicitanţilor cu mai mult “cheag” are raţiuni mai mult contabile decât umanitare – aceştia prezintă un risc mai scăzut de a nu achita chiria.

Locuinţele statului, prea proaste pentru nevoiaşi

Dacă în Anglia depozitele sau clădirile abandonate pot servi drept adăpost pentru persoanele fără locuinţă, în România acest lucru nu este acceptat. De multe ori, familiile adăpostite în astfel de locuinţe sunt evacuate de autorităţile locale, fără a li se oferi o alternativă. În România, Fundaţia Desire militează pentru trasformarea clădirilor abandonate în adposturi, ca soluţie la problema locuirii cu care se confruntă popula­ţiile marginalizate, însă demersul ar presupune schimbarea legii. În prezent, criteriile legale pentru ca o locuinţă să poată figura ca una socială presupun norme de confort pe care puţine imobile le îndeplinesc. Astfel, în cazul unei garsoniere, camera de zi trebuie să aibă 18 metri pătraţi, iar baia minimum 4,5 metri pătraţi cu spaţiu pentru maşina de spălat. Pentru un apartament de două camere, regulile impun un dormitor cu suprafaţa minimă de 12 metri pătraţi şi cel puţin 2 metri pătraţi spaţiu de depozitare. În aceste condiţii, chiar dacă statul are în proprietate peste 120.000 de locuinţe, doar un sfert dintre acestea îndeplinesc criteriile de calitate pentru a fi locuinţe sociale, se arată în Stra­tegia Anti-Sărăcie a Guvernului.

Eliberarea unei locuinţe sociale este un eveniment rar. Creş­terea veniturilor peste salariul mediu aduce cu sine evacua­rea, însă acest eveniment nu e controlat de autorităţi, ci trebu­ie să fie notificat de chiriaş.