Începând cu data de 2 octombrie 2019, patru lucrări ale lui Constantin Brâncuși („Supliciu”, „Rugăciunea”, „Danaida”, „Somnul”), din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României (MNAR), vor putea a fi admirate la bienala Europalia de la Bruxelles, în cadrul expoziției „Brâncuși. Sublimarea formei”.
Festivalul pluridisciplinar Europalia, la care România este invitată pentru prima dată, va avea ca eveniment central expoziția dedicată lui Constantin Brâncuși, operele prezentate aflându-se pentru prima dată în Belgia. Expoziția prezintă opere ce acoperă toate perioadele de creație ale artistului, cu accent pe atelierul său parizian, un loc de referință pentru avangarda interbelică: Fernand Léger, Man Ray, Amedeo Modigliani.
Alături de sculpturile lui Constantin Brâncuși, selectate din muzee și colecții private din toată lumea, se vor afla și lucrări aparținând lui Auguste Rodin, Marcel Duchamp și Medardo Rosso.
În expunerea permanentă a Galeriei de Artă Românescă Modernă a MNAR pot fi admirate lucrări impresionante ale lui Constantin Brâncuși din perioada sa de tinerețe, premergătoare stabilirii sale definitive la Paris. Aceastea constituie o etapă esențială pentru definirea sa, facilitând în același timp înțelegerea parcursului brâncușian către esențializare și a relației dintre formă și conținut, preocupare permanentă a marelui sculptor.
Lucrările lui Brâncuși vor reveni la MNAR în luna ianuarie, când își vor relua locul în Galeria de Artă Românească Modernă, sala 7, unde vă așteaptă să le descoperiți, meditând la înțelesurile lor profunde.
Începând din 1969, Europalia organizează bienale culturale, având în centru specificul țărilor invitate. Un program multidisciplinar, reprezentat de expoziții, spectacole, muzică, literatură, conferințe, cinema etc., adresat unui public cât mai larg, are loc la Bruxelles, timp de patru luni.
Supliciu, bronz (1907)
Supliciul încheie seria capetelor de expresie în poziție verticală. Este o lucrare unde atenția creatorului se mută pe reprezentarea emoțiilor modelului. Eliminarea umărului, torsiunea gâtului, detaliile de finețe care structurează forma feței constituie o primă sinteză de limbaj modernist, în corespondență vizuală cu Auguste Rodin și Medardo Rosso.
Rugăciunea, bronz (1907)
În 1907, Constantin Brâncuși primește comanda realizării unui monument funerar pentru mormântul avocatului Petre Stănescu din Buzău. Ansamblul este format din bustul defunctului, care, de la înălţimea unui soclu de 2,5 metri, veghează asupra unei femei îngenuncheate, în rugăciune. Reflecție sublimă asupra morții, învierii și naturii sacre, Rugăciunea deschide parcursul subtilizării formelor pentru reprezentarea esenței simbolice. Muşchii sunt absorbiți în supleţea unui corp degenizat. Forma este echilibrată prin excluderea brațului stâng, opțiune compozițională tributară lui Auguste Rodin.
Danaida, piatră (1907-1908)
Tema Danaidei îl preocupă pe Brâncuși încă de la începuturile căutărilor plastice, fiind cea care va sta la baza ciclului Domnişoarelor Pogany de mai târziu. Tema, abordată şi de Auguste Rodin în 1885 ca pretext pentru studiul corpului feminin, este reinterpretată de Brâncuşi în spiritul comuniunii cu natura, el lăsând materia să exprime nemijlocit esenţa creaţiei („Sculptura nu este altceva decât apă, apa însăşi!”). Brâncuşi dezvoltă o legătură intimă cu materialul, renunţă la prelucrarea excesivă, ce ducea le expresii realiste, pentru a păstra textura originală a pietrei şi pentru a-i prezerva rolul din natură. Danaida pare astfel, prin relieful său atât de firesc „erodat”, un produs al acţiunii factorilor de mediu în timp, o mărturie expresivă a unor vremuri arhaice, mitice. Sculptorul se apropie de mitologia greacă, sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru artele plastice, eludând însă elementul descriptiv, pentru a atinge esenţa, originea elementară a universului.
Somnul, marmură (1908)
Capul de femeie adormită reprezentat în Somnul este motivul de la care a pornit Brâncuşi în 1905, simplificând şi eliminând apoi detaliile, pentru a ajunge la definirea formei ovale care stă la baza numeroaselor variante ale Muzei adormite. Somnul reprezintă o etapă intermediară pe acest drum de desprindere de sub influența rodiniană.