Attila Varga, reprezentantul UDMR în Curte, a formulat o opinie separată, arătând că acest lucru reprezintă o slăbire a puterii deciziilor celor două înalte foruri, lăsând la cheremul instanțelor și parchetelor dacă respectă sau nu deciziile CCR și ale ÎCCJ, fără a avea teama că ar putea păți ceva pentru asta. „Noua reglementare consacră o exonerare de răspundere pentru judecători și procurori, afectând, astfel, dreptul la un proces echitabil, respectiv principiul securității juridice care impune asigurarea interpretării unitare a legii”, arată judecătorul Varga Attila. În motivarea CCR, prin care s-a respins acțiunea Avocatului Poporului, ceilalți opt magistrați constituționali au încercat să acopere aceste vicii ale noii legi, arătând că, prin noțiunea „lege”, se înțelege inclusiv Constituția, iar un judecător poate fi tras la răspundere disciplinară dacă își exercită funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. Fostul judecător CSM Adrian Toni Neacșu desființează această apreciere, arătând că „aceste două elemente, în practică, sunt greu de dovedit”.
Judecătorul CCR Attila Varga este singurul magistrat constituțional care vede pericolul instituit de noua formă a Legii nr. 303/2004, privind Statutul Judecătorilor și Procurorilor, prin eliminarea de pe lista abaterii disciplinare a nerespectării deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în materia recursurilor în interesul legii și a dezlegării unor chestiuni de drept. „Noua reglementare consacră o exonerare de răspundere pentru judecători și procurori sub acest aspect”, arată judecătorul în cuprinsul unei opinii separate.
Astfel, acesta subliniază că noua reglementare nu preia soluția legislativă a textului care se află, încă, în vigoare și care stabilește că reprezintă abatere disciplinară nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii. „Deciziile CCR și deciziile ÎCCJ asigură și garantează supremația Constituției, stabilitatea sistemului judiciar, dreptul la un proces echitabil, predictibilitatea actului de justiție, interpretarea și aplicarea unitară a legislației și unificarea jurisprudenței pe teritoriul României. Or, lipsirea de garanții a principiului supremației Constituției, a stabilității sistemului judiciar, limitarea sau restrângerea predictibilității actului de justiție sau lipsa practicilor judiciare unitare sunt elemente care afectează în mod esențial existența unui stat de drept, constituind practici neconstituționale”, scrie judecătorul Attila Varga.
Se încalcă Legea Fundamentală și Convenția CEDO
Mai mult, magistratul arată că eliminarea răspunderii disciplinare în discuție „permite judecătorilor să aplice și să respecte arbitrar deciziile CCR și ale ÎCCJ, fiind afectat astfel dreptul la un proces echitabil, respectiv principiul securității juridice care impune asigurarea interpretării unitare a legii, fiind încălcate articolul 21 alineat 3 din Constituție și articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”.
„Faptul că în ordinea juridică națională anumite acte cu caracter jurisdicțional sunt
obligatorii înseamnă că există și garanții pentru asigurarea acestei obligativități. Iar una dintre garanții este chiar obligația judecătorului sau procurorului de a le aplica sub sancțiunea răspunderii sale disciplinare. Altfel, s-ar ajunge în situația în care judecătorul și procurorul ar aplica subiectiv, aleatoriu, după bunul plac aceste decizii. Totodată, o asemenea soluție legislativă creează o aparență de ne-obligativitate de deciziilor Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce induce în sistemul judiciar percepția caracterului opțional al acestora”, se mai arată în această opinie separată.
Cum a băgat CCR gunoiul sub preș
Reamintim că, săptămâna trecută, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Avocatul Poporului în legătură cu noua formă a Legii 303/2004, adoptată de Parlamentul României, prin care, printre altele, a fost invocată neconstituționalitatea abrogării reglementării care sancționa disciplinar judecătorii și procurorii care nu respectă deciziile CCR și ale ÎCCJ. Sancțiunile puteau merge până la excluderea din magistratură.
Interesante sunt și punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, dar și ale premierului Nicolae Ciucă, transmise CCR. Ei au cerut ca obiecția de neconstituționalitate să fie respinsă. Aceste puncte de vedere au fost însușite întocmai de către majoritatea Plenului CCR, așa cum rezultă din motivarea deciziei adoptate.
Astfel, CCR a precizat că „pentru a se pronunţa, instanţele trebuie să aibă în vedere şi să aplice, deopotrivă, atât dispoziţiile dreptului intern, cât şi prevederile din tratatele internaţionale la care România este parte. (…) Noţiunea de «lege» prevăzută de Constituţie este folosită în sensul său larg, care include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, dar şi toate celelalte acte normative, cu forţă juridică echivalentă legii sau inferioară acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie să se fundamenteze actul de justiţie”, susține Curtea. „Se constată că nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de ÎCCJ nu a mai fost reglementată ca abatere disciplinară distinctă în cuprinsul textului de lege. Însă acest lucru nu înseamnă că nerespectarea acestora nu poate angaja răspunderea disciplinară a judecătorului sau a procurorului în măsura în care se demonstrează că și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență”, mai arată motivarea citată.
Avocatul Adrian Toni Neacșu: „Forța deciziilor CCR și ÎCCJ a fost relativizată”
Cunoscutul avocat Adrian Toni Neacșu, fost judecător și ex-membru al Consiliului Superior al Magistraturii, este de părere că magistrații constituționali care au respins excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului „au încercat, prin această motivare, să minimizeze pierderea suferită în ce privește obligativitatea reală pe viitor a deciziilor Curții Constituționale, în cadrul soluționării dosarelor”. „Practic ei au făcut abstracție de justificarea eliminării abaterii disciplinare din expunerea de motive a Guvernului, care făcea referire la necesitatea recunoașterii supremației deciziilor CJUE și a dreptului european, și au constatat dimpotrivă că deciziile CCR și ale ÎCCJ rămân obligatorii în continuare pentru judecători, chiar dacă aceștia nu vor mai putea fi sancționați, în caz de nerespectare, decât dacă li se dovedește reaua credință sau grava neglijență”, susține Neacșu.
Potrivit avocatului, aceste două elemente sunt greu de dovedit, „iar un judecător care de exemplu va decide să nu aplice deciziile CCR și ÎCCJ referitoare la prescripție invocând o viitoare posibilă Hotărâre a CJUE nu va săvârși această abatere, pentru simplul considerent că o va face motivat și asumat. Greșita aplicare a conflictului între normele juridice naționale și cele europene constituie o problemă de simplă aplicare a legii și apreciere a judecătorului, nefiind rea-credință sau gravă neglijență. Din acest punct de vedere, forța obligatorie a deciziilor CCR și ÎCCJ a fost într-adevăr relativizată prin noile legi ale justiției”, a conchis acesta.
Efectele acestei „scutiri” prin lege, pe înțelesul tuturor
Dincolo de enunțurile juridice invocate în aceste documente, este important de înțeles ce efect poate avea o astfel de decizie a CCR, prin care se lasă la latitudinea unui judecător să respecte sau nu deciziile Curții Constituționale sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ultimii, ani, Curtea Constituțională a soluționat mai multe excepții de neconstituționalitate, dar și conflicte juridice de natură constituțională, atât în materia penală, cât și în cea civilă sau de contencios administrativ, ultimele două materii interesând aproape pe toată lumea care are un proces pe rolul instanțelor.
Spre exemplu, un judecător poate considera facultativă decizia CCR din februarie 2020, prin care a declarat neconstituțională utilizarea în dosarele penale a interceptărilor convorbirilor telefonice sau în mediul ambiental obținute de procurori cu ajutorul ofițerilor SRI, pe baza mandatelor de siguranță națională.
Curtea Constituțională decis, de asemenea, în februarie 2022, că este neconstituțională legea de aprobare a Ordonanței de Urgență din 2016, emisă de Guvernul Cioloș, care prevedea că SRI poate fi organ special de cercetare penală și poate pune în executare mandatele de supraveghere tehnică în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în Codul penal. Și această decizie poate fi respectată, sau nu, de un judecător.
La fel se poate întâmpla și în cazul deciziei din ianuarie 2019, prin care CCR a admis existența unui conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu încheierea celebrelor protocoalele încheiate cu SRI în anul 2009 și în anul 2016.
Prescripția și completurile nelegale
Mai departe, pe data de 26 mai, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul penal care permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripţiei prin administrarea unor acte de urmărire penală care nu erau aduse la cunoștința suspectului sau inculpatului. CCR a constatat că, în perioada 2018 - mai 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripţiei penale. Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că decizia CCR privind prescripţia se aplică retroactiv. După respingerea excepției ridicate de Avocatul Poporului, un judecător care are pe masă un astfel de dosar poate sau nu să țină cont de deciziile anterioare ale Curții Constituționale.
De asemenea, au mai fost soluționate două conflicte juridice de natură constituțională între Parlament și Înalta Curte, cu privire la constituirea completurilor de 5 judecători, respectiv de trei judecători de la ÎCCJ. Multe dosare soluționate definitiv au fost rejudecate în urma acestor decizii, pentru că niciun magistrat nu și-a permis să încalce cele stabilite de CCR. Acum o poate face, fără să riște vreo sancțiune.
Amenzile neconstituționale din starea de urgență
Un alt exemplu de decizie care ar putea să fie golită de conținut este cea din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul penal care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu şi a constatat că „acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii”. Anterior, incriminarea viza încălcarea oricărui act administrativ inferior legii (inclusiv a unei hotărâri de Guvern, a unui ordin de ministru etc).
Cel mai elocvent exemplu de risc pentru justițiabil, însă, este cel al deciziei prin care Curtea Constituțională a admis, în 6 mai 2020, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la amenzile care s-au dat în perioada stării de urgență. Decizia le permite celor care au primit amenzi și doreau să le conteste în instanță să le anuleze. Amenzile nu s-au șters automat, prin decizia CCR. Reamintim că decizia privea 300.000 de amenzi contravenționale și care au ajuns până la o valoare totală de 200 de milioane de euro.