Când Uniunea Europeană ne-a interzis să mai aruncăm la groapă gunoiul care poate fi reciclat, ne-am scuzat spunând că nu avem infrastructură. Aşa că UE ne-a dat bani pentru asta. Iar noi i-am cheltuit. Am făcut tot felul de investiţii în câmp. O mare parte din ele le ţinem şi acum nefolosite.
Uniunea Europeană a căzut în nişte bălării. Undeva, niciunde, pe un câmp de la marginea comunei băcăuane Bereşti-Tazlău, stelele UE lucesc printre buruieni, pe albastrul unui panou de tablă pus odinioară în picioare, ca să indice că cineva a făcut o investiţie comunitară. E o staţie de sortare a deşeurilor, ne spune placa pe care nimeni nu s-a obosit să o ridice după ce a fost culcată la pământ de vânt. „Investim în mediu. Credem în viitor”, mai scrie pe ea. Costul investiţiei: 11.530.000 lei. În spatele panoului stau ferecate două clădiri, ridicate de câţiva ani, care ar fi trebuit să servească la gestionarea corectă a deşeurilor în judeţ. Aşa că imaginea acelui panou căzut fără ca nimănui să i se pară că mai are sens să fie ridicat şi reînfipt în pământ e emblematică. Dar nu numai pentru ce se întâmplă la Bereşti-Tazlău, nu numai pentru ce se întâmplă în tot judeţul. E imaginea unei situaţii la nivel naţional.
„Un model de cum ştie românul să aprecieze o mână întinsă”
Chiar înainte să intrăm în Uniunea Europeană, membrii comunitari au realizat că România este una dintre cele mai murdare ţări de pe continent. Aproape peste tot la sate, gunoaiele oamenilor erau încă depozitate pe câmpurile de la periferie, la oraşe deşeurile erau gestionate ca acum un secol, aruncate în gropi de gunoi care otrăveau pânza freatică, solul şi îmbolnăveau oameni. Astfel că nu a mai aşteptat nimeni să intrăm în UE, ca să ne facă să ne curăţăm ţara. Ni s-au dat bani de dinainte de aderare pentru asta. Aşa a ajuns primăria din Bacău să fie printre primele din ţară care au accesat fonduri pentru a-şi construi un depozit de deşeuri ecologic, o staţie de sortare a gunoiului şi una de compostare. Toate erau absolut necesare pentru ca municipiul, unul dintre cele mai mari din zona Moldovei, să recicleze gunoiul aruncat de localnici. Iar ce rămâne să fie depozitat într-o groapă specială care să nu afecteze mediul înconjurător. Au trecut cinci ani de când toate aceste investiţii au fost finalizate. Pe poarta staţiei de sortare am găsit pus un lacăt ruginit. A trebuit să vină viceprimarul cu cheile ca să aruncăm şi noi o privire, să vedem ce s-a ales de milioanele de euro cheltuite aiurea. „În hala aceasta se dorea selectarea gunoiului de la Bacău”, ne explică viceprimarul Constantin Scripăţ. „Cât gunoi a selectat până acum?”, întrebăm. „Zero kilograme... Este un model de cum ştie românul să aprecieze acea mână întinsă de Uniunea Europeană, de cum ştim să ne preocupăm şi să administrăm”, oftează Scripăţ. Prin faţa lui trece un camion încărcat cu gunoaie din oraş. În mod normal, ar fi trebuit să oprească întâi aici. Să descarce, deşeurile să fie selectate, cartonul, plasticul, metalul, electricele şi electrocasnicele să fie valorificate şi pe groapă să ajungă strict ce nu se poate refolosi. Dar aşa, autocamionul îşi vede nestingherit de drumul spre groapa de gunoi, descărcând acolo nu doar deşeu, ci şi o sumă importantă de bani care s-ar fi obţinut de pe urma reciclării tonelor de materiale refolosibile.
Prost, dar funcționează
Singura investiţie făcută din fonduri europene şi care e folosită acum e groapa ecologică. Dar nici asta nu e folosită cum trebuie. Aici ar fi trebuit să fie depus doar deşeu menajer, nu să fie aruncat totul de-a valma. „Faptul că noi nu colectăm diferenţiat aceste deşeuri face ca depozitul pe care îl utilizează municipalitatea să se umple mult mai repede. Apoi colectarea face ca această groapă să se autoaprindă mult mai uşor. O bucată de sticlă poate să filtreze lumina şi să creeze un efect de lupă şi să aprindă hârtia şi plasticul din jur”, explică primarul Constantin Necula. Aveam să vedem cu ochii noştri cât de repede şi de neaşteptat se poate aprinde acest depozit. S-a întâmplat în timp ce vorbeam cu viceprimarul Constantin Scripăţ. Un foc a izbucnit într-o margine. Viceprimarul a pus urgent mâna pe telefon şi a chemat pompierii. Dacă nu se intervenea la timp, exista riscul ca focul să fie stins şi după luni de zile. Căci gazul metan produs de fermentarea gunoiului ar fi alimentat aceste flăcări.
25 de ani vor face tot ca înainte
Dar cum s-a ajuns în situaţia sinistră ca şi după ce s-au cheltuit milioanele de euro din fonduri europene, în Bacău lucrurile să fie la fel de prost gestionate? Primarul actual, Constantin Necula, susține că fosta administraţie nu a atribuit staţiile de sortare şi de compostare către o societate comercială care să le gestioneze. De asta a şi făcut plângere penală împotriva vechii conduceri a primăriei. „În anul 2013, Municipiul Bacău trebuia să organizeze o licitaţie pentru transportul şi colectarea diferenţiată a gunoiului. Din păcate, municipalitatea nu a făcut acest lucru şi a înţeles să prelungească pe 25 de ani contractul cu operatorul de salubritate care prelua nediferenţiat, adică prelua gunoiul la grămadă”, explică edilul Necula. Întrebăm de ce nu foloseşte primăria totuşi aceste investiţii europene, dacă nu s-a găsit o firmă care să le opereze. „Primăria nu are voie să colecteze sub nicio formă deşeuri. Trebuie operatori acreditaţi de către instituţiile statului. E o lege care mai mult încurcă decât să ajute. Eu mi-aş dori ca municipalitatea să aibă propriul sistem de colectare şi de gestionare a deşeurilor. Din păcate, componenta legislativă în momentul de faţă ne împiedică, nu avem niciun fel de licenţă pentru a colecta deşeuri”.
Investiții ultramoderne, ajunse cuibar pentru porumbei
Și uite aşa stau să ruginească investiţii de milioane de euro. Dar dacă credeţi că exemplele incompetenţei din administraţie se opresc aici, la nivel local, vă înşelaţi. Ele continuă la nivel judeţean. Căci după ce oraşul a construit din fonduri europene o infrastructură pe care să nu o pornească niciodată, cei de la judeţ s-au dus şi ei la Bruxelles să ceară investiţii ultramoderne de sortat şi de depozitat gunoiul. Și au primit. Au împânzit judeţul cu tot felul de construcţii ultimul răcnet, care au costat în total 45 de milioane de euro. Sunt ele operaţionale? Bineînţeles că nu. La Oneşti sunt trei staţii pentru gestionarea deşeurilor: una de transfer, una de compostare şi alta de sortare. Locul are un aer ponosit. Copaci de doi metri au apucat să crească prin asfalt. Camioane nou-nouţe care nu au rulat nici măcar un kilometru stau pline de praf în parcare, ruginind de pomană. Utilaje de sortare scumpe cât să ridici o şcoală, o grădiniţă sau un dispensar sunt pline de găinaţ de la porumbeii care şi-au făcut cuib în halele care sunt ținute sub cheie. Situaţia de la Oneşti se repetă la Bereşti-Tazlău, Găiceana sau Bacău. Dar nepăsarea merge de la nivel judeţean, la nivel naţional.
Apogeul prostiei
O situaţie similară cu cea din Bacău am întâlnit în Mureş, Harghita, Vaslui şi în alte judeţe unde autorităţile judeţene sau locale au cheltuit sute de milioane de euro pentru nişte clădiri care stau nefolosite. La Negreşti, Vaslui, am găsit apogeul prostiei româneşti: acolo, cei de la judeţ au construit din fonduri europene o platformă unde să fie depozitat ecologic gunoiul. Platforma stă închisă, în vreme ce maşinile primăriei aduc gunoiul din oraş şi îl aruncă lângă investiţia cu pricina, în câmp. Am oprit şoferul unui camion să îl întrebăm de ce a aruncat deşeurile. Ne-a răspuns senin: „Nu le-am aruncat, le-am basculat”.