Eu cred că hulita echipă de handbal a României stă mai bine decât țara. Același lucru se putea zice și despre naționala de gimnastică, până a ajuns la fel ca țara. Despre fotbal, se știe, și el a fost peste țară, dar acum e ca ea, necalificat, cu precizarea că aici a existat o profeție marca Hagi din 1998: „Merităm să ne faceți statuie pentru ce am făcut noi, având în vedere condițiile din România (...) Se duce fotbalul românesc (...) În doi-trei ani, zero”.
Și uitându-mă la moral suasion-ul legat de chemarea diasporei înapoi, care n-ar avea ce face în economia decapitalizată, dezinvestită, cu aceleași tare morale, din care s-a refugiat, îmi vine iar în minte ideea că educația nu se face cu propagandă. Sper că dacă îi pun pe tapet viciile, nu voi fi acuzat că nu-mi iubesc țara!
Da, privind spre anticipatele din Regatul Unit, britanicii au taxat, practic, propaganda unionistă, arătând cam ceea ce spunea Kant, că un popor bine educat este greu de manipulat, spre deosebire de votul emoţional care se mai vede în unele ţări din estul Europei, care trădează diferenţa între matur şi emergent. Diaspora noastră care a mers la vot s-a exprimat covârşitor împotriva a ceea ce identifică ea ca fiind stânga, dar cei mai mulţi români din străinătate au stat acasă, fiindcă ei nu mai vor să audă de mama vicioasă şi rea care şi-a alungat copiii din ţară.
Nici nu ştiu cum e mai bine. Să nu mai vrei să ai de-a face cu ceva ce te deranjează sau să încerci să-l schimbi? În Regatul Unit, explicaţia pentru succesul trupelor punk, precum Sex Pistols, cu hituri ca „Anarchy in the UK” sau „God Save the Queen”, se explică prin faptul că societatea era nereformată şi nu a acceptat manipularea politică prin intermediul propagandei. Restructurarea s-a produs pe timpul Doamnei de Fier şi acum britanicii, dacă contestă la fel de puternic ca pe timpul lui Margaret Thatcher o Uniune Europeană mai involuată ca societatea lor, înseamnă că efortul contestatarilor n-a fost în van. Spre deosebire de noi, care i-am exportat pe nemulţumiţi şi am rămas cu o societate obedientă, dar lipsită de efervescenţă culturală, adică manipulabilă. Poate c-am avut şi noi sex pistolşii noştri, ca să-i parafrazăm lui Caragiale zicerea cu faliţii, fiindcă inteligenţa, care-i legată de conștiință și instinct, e asociată uneori cu tentaţia de a bea/fuma și puterea de a visa, însă, oricum ar fi, în momentul de faţă sunt în afară. Mama a rămas la fel, aduce un pic cu cea sovietică, apelul să-i vină înapoi copiii poate fi interpretat ca tupeu pur şi tot ce a rămas în curtea ei moare încet, până la handbal, gimnastică şi fotbal.