Reprezentanții statului cred că se poate trăi cu pauză. Este singura concluzie ce poate fi trasă după o decizie care i-a surprins pe asistenții maternali ce au în grijă copii instituționalizați care au împlinit 18 ani. Chiar dacă tinerii își vor continua studiile, Ministerul Muncii a anunțat că în perioada iulie-octombrie, indemnizația de 600 de lei a asistentului nu va fi plătită. Practic, până nu dovedesc că au intrat la facultate, nu mai iau bani. Acoperiți de lege, cei responsabili se spală pe mâini, iar mulți asistenți care i-au crescut ca pe copiii lor sunt nevoiți să facă rost de bani pentru a-i ajuta să își aleagă un drum în viață.
Mulți copii din centrele de plasament ajung să fie crescuți în casele unor străini ce le devin treptat o familie. Asistenții maternali primesc salariu ca să aibă grijă de acești copii , dar și o indemnizație până la vârsta de 18 ani a celui pe care îl au în grijă. Dacă își continuă studiile, statul își ia angajamentul să aibă grijă de el până la vârsta de 26 de ani. Automat, după majorat, titularul celor 600 de lei devine copilul ajuns major. I se face un cont și i se virează banii.
„Și el e tot al meu”
Pentru un drum bun în viață al copilului avut în grijă se luptă un asistent maternal din Curtea de Argeș. Băiatul ei, pentru că așa îi spune, vrea să îmbrace haină de polițist, așa că a fost pregătit să dea examen la Academia de Poliție. Evident că ce face la școală nu a fost suficient așa că băiatul merge la meditații săptămânal la mai multe materii și numai asta costă 250 de lei. În plin drum spre o viață mai bună, reprezentanții Ministerului Muncii i-au anunțaț „mama” că nu va mai primi cei 600 de lei până în octombrie. Nici măcar cei 84 de lei, atât cât este alocația de stat. “Întreținerea unui copil costă cu mult peste cei 600 de lei numai dacă aș calcula facturile. Apoi, haine, încălțăminte, telefon. Da, i-am cumpărat telefon, dar nu ca pe o aroganță, ci pentru că am copiii mei biologici și le-am luat și lor, așadar nu îl pot lăsa mai prejos. Și el e tot al meu. Acum îl pregătesc pentru școală și dacă Statul nu îmi dă bani, cum să îl las așa? O să fac rost de undeva și sper că o să reușească să își împlinească visul. Nu ne lasă să avem mai multe locuri de muncă dacă suntem asistenți maternali, dar acum nici nu ne mai dă bani”, ne-a povestit asistenta. Și pentru că băiatul este pe picior de egalitate cu copiii familiei, oamenii au scos bani din buzunar să îi serbeze și majoratul.
Ce se alege de copiii din centre
Cazurile povestite sunt însă unele fericite, dar aceiași asistenți ne-au vorbit și despre ce se întâmplă în multe situații cu acești copii. La 18 ani, Statul le taie sprijinul. Sunt considerați adulți, li se oferă 900 de lei o singură dată și sunt trimiși pe drumul lor. Legea spune că ei ar putea face o cerere să fie sprijiniți în includerea în societate și teoretic Statul ar trebui să mai aibă grijă de ei încă 2 ani. Asta dacă nu își găsesc un loc de muncă și refuză o locuință. De parcă ar veni cineva în țara asta să ofere locuințe gratis în condițiile în care oamenii de rând muncesc o viață pentru o casă. Însă legile sunt făcute în așa fel încât responsabilii să fie acoperiți. „Știți care e realitatea, de fapt? La 18 ani, fetele sunt trimise pe drumul lor cu 900 de lei în buzunar și așa ajung să profite de ele toți nenorociții și cazuri am văzut sau am auzit toți. Ajung în străinătate sau cine știe pe unde. Cine se mai interesează de ele? Sunt victime perfecte. Băieții, dacă nu găsesc de muncă, se apucă de furat. Dosare penale, infracțiuni, ajung în grija altei instituții, dar una cu gratii la geam. Concluziile să le tragă fiecare, iar dacă cei care pot face ceva dorm liniștiți, atunci nu mai avem nimic de zis. Nu că nu ne-ar păsa, ci pentru că suntem prea mici”, ne-au spus asistenții.
Asistenții maternali ar putea și ei să se folosească de lege așa cum face statul, pentru că nimeni nu îi mai obligă să îi țină pe tinerii avuți în grijă și după vârsta majoratului. Numai ca spre deosebire de autorități, ei chiar ajung să îi iubească pe copiii crescuți în familia lor.
Lucrurile sunt și mai grele pentru cei care au în plasament copii cu handicap. Alt asistent maternal ne-a povestit că a scos bani din buzunar pentru a-l duce la medici, la clinici private pentru o problemă la ochi. Îi schimbă des și încălțămintea pentru că are un handicap locomotor și are nevoie de pantofi speciali. Ca să nu mai zicem de ochelari pe care, în unele momente de furie, îi rupe.