Jurnalul vă oferă mâine cartea „Recurs la Brâncuși”, prin care autorul Vasile Vasiescu îi aduce un omagiu artistului, dar trage și un semnal de alarmă în privința stării ansamblului de monumente gorjene. La 145 de la nașterea lui Brâncuși, Vasile Vasiescu este, poate, ultimul luptător pentru păstrarea credinței și a moștenirii lăsate de de marele sculptor.
Scriitorul Dinu Săraru a salutat apariția acestei cărți pe blogul său: „La 145 de ani de la naşterea marelui sculptor, manifestărilor aniversare târgujiene şi bucureştene li s-a adăugat, cu darul de a rămâne în memoria noastră, o carte de suflet, tipărită de Editura Hoffman, în Colecţia Cărţilor esenţiale, carte cu titlul semnificativ «Recurs la Brâncuşi».
Autorul septuagenar, viguros şi dinamic, şi cu poftă de viaţă contagioasă, Vasile Vasiescu, jurnalistul cultural aplecat cu deosebire asupra fenomenului artistic plastic, deci şi operei lui Brâncuşi, s-a consacrat, se poate spune, o viaţă, universului spiritual gorjenesc printr-o publicistică bogată şi inspirată, comentarii şi interviuri (cu personalităţi ca Barbu Brezianu, Doina Lemny, Sanda Stolojan, Marielle Tabart, Paul Vasilescu, Sanda Tătărescu-Negropontes, Iliescu-Călineşti şi părintele Nica Ilioniu) şi numere întregi de reviste susţinute numai de el şi un viu şi activ şi profesionist capitol dedicat ansamblului brâncuşian şi avatarurilor lui de-a lungul vremii, ansamblu cuprinzând, cum se ştie, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Acest capitol al jurnalisticii lui culturale dă şi titlul «Recurs la Brâncuşi» cărţii pe care o salutăm cu convingerea, cum am am spus, că omagiul acesta va rămâne ca o mărturie plină de culoare, poate cel mai însemnat, repet, omagiu, al actualei aniversări, altfel, după părerea mea, destul de modestă.
«Recursul la Brâncuşi» se constituie astfel ca o nouă şi bine-venită provocare într-un context cultural anemiat şi de rigorile pandemiei şi se adaugă unui an cultural de rezonanţă nu numai gorjană şi târgujiană, consacrarea de către autorul nostru Vasile Vasiescu a casei părinteşti, model de artă arhitecturală şi sculpturală gorjană, îmbogăţită cu o galerie de artă plastică modernă, unui muzeu bogat şi semnificativ, purtând numele de FilipArt, care, inaugurat acum doi ani, vine să slujească o nobilă şi frumoasă tradiţie şi tezaurul cultural al zonei. Muzeul acesta a fost înzestrat de Vasile Vasiescu şi cu o bibliotecă cuprinzând 4.000 de volume de literatură şi artă. Iată de ce susţin, cu această cronică de întâmpinare, cartea publicată de Editura Hoffman. În încheiere, citez opinia esteticianului Grigore Smeu: «Vasile Vasiescu nu este un brâncuşolog profesionist în sensul consacrat al cuvântului. Dar un brâncuşian foarte avizat şi riguros este. Unul eficient, care trudeşte neostenit în interiorul procesualităţilor de instaurare a unei autentice atmosfere spirituale, despărţite de derizoria gargară festivistă, în jurul operei genialului sculptor român»”.
„Harnicul cronicar a făcut foarte bine antologând în volumul de față aceste texte, precum și câteva interviuri luate unor marcante personalități culturale române și franceze - aproape toate concentrându-se și comentând cea mai insolită și cea mai cutezătoare întâmplare «culturală»: demolarea autorizată și mutilarea capodoperei sculpturii secolului XX de către un venetic. Bravul autor al volumului de față (care reprezintă și un rechizitoriu) este întruchiparea neaoșă a unui gorjean a cărui activitate cultural entuziastă merită nu numai laudele noastre”, a punctat și regretatul istoric și critic de artă Barbu Brezianu.