Consumul privat este mărul otrăvit al modelului românesc de creștere economică. Avansul înregistrat până acum de economie este, de fapt, suma tuturor banilor aruncați de români în consumul zilnic de bunuri și servicii. Potrivit datelor de la “Statistică”, principala componentă a PIB este consumul cu amănuntul, care “a sărit” doar în primul trimestru cu peste 8 %, pe fondul sporului la câștigurile nete salariale. Cererea mai mare de bunuri a fost satisfăcută prin importuri și mai mari, accentuând astfel și mai mult deficitul comercial (diferența negativă dintre exporturi și importuri). Creșterea cererii e sănătoasă în orice economie, dar creșterea pe consum ar trebui să fie însoțită de politici publice care să stimuleze ca în același ritm cu avansul PIB să se producă și dezvoltarea economică.
O analiză Frames arăta recent că asigurarea unui cadru fiscal predictibil, dezvoltarea unei infrastructuri de transport optime și stimularea investițiilor în dezvoltarea de lanțuri economice și crearea de locuri de muncă sunt elementele esențiale care au rolul de a susține avansul economic. Dar dacă le luăm pe rând constatăm că ne lipsesc taman elementele esențiale: România are un mediocru nivel de interconectare pe infrastructura de transport de oameni, de bunuri și servicii, de energie și de date. Apoi, economia reală primește slabe comenzi publice și duce lipsă de investiții în proiecte de anvergură, generatoare de locuri de muncă, de lanțuri de producție și de venituri bugetare. Peste toate, cadrul de reglementare și mai ales cadrul fiscal sunt atât de lipsite de predictibilitate, încât investitorii (autohtoni sau străini) se tem să-și plaseze banii în economia supusă permanent schimbărilor legislative. Am mai scris aici: capitalul are roți și pleacă imediat acolo unde e primit mai bine. În plus (dacă mai era, cumva, cazul), lipsa de încredere generată de stat gripează economia reală. Întrebați care sunt principalele provocări cu care se confruntă mediul de afaceri în prezent, 57% dintre respondenți au indicat accentuarea blocajului financiar, 46% au menționat creșterea inflației, 38% s-au arătat îngrijorați de o potențială evoluție negativă a cursului de schimb, iar 27%, de o nouă creștere a fiscalității. Deprecierea leului simultan cu creșterea prețurilor în economie se dovedește a fi o combinație fatidică pentru mediul de afaceri. Deficitul fiscal şi cel de cont curent vor continua să crească, iar presiunea inflaționistă se va accentua în lunile următoare. “Importurile masive, preconizate pentru sezonul de toamnă, și perspectivele unei producții agricole sub nivelul de anul trecut, cu efecte directe în deprecierea exporturilor, vor accentua presiunile pe curs, iar efectele le vom vedea în toamnă’’, afirmă analiștii de la Frames. România a avut şi în luna iunie 2019 cea mai mare rată anuală a inflaţiei dintre statele membre ale Uniunii Europene, cu un avans al preţurilor de consum de 3,9%, mai mic totuşi faţă de nivelul de 4,4% înregistrat în luna mai, arată Eurostat (a şasea lună consecutivă în care România are cea mai mare inflaţie anuală din Uniunea Europeană).
Pofta de consum românească în absența poftei de investiții se dovedește a fi un factor de risc pentru economie. Un măr otrăvit.