Suprafaţa cultivată cu mere ar putea asigura în totalitate necesarul de consum intern, dacă pomicultorii români nu ar avea de înfruntat concurenţa puternică a Poloniei, care aplică şi subvenţii mascate, după cum spun oficialii asociaţiilor patronale. Pe de altă parte, livezile noastre sunt îmbătrânite şi oferă mai mult soiuri potrivite industriei de sucuri şi alte preparate, în detrimentul sortimentelor pentru masă. Exporturile, aflate la cote mai mici decât în urmă cu 3-4 ani, au o zonă redusă de răspândire, fiind direcţionate aproape în totalitate către statele din spaţiul comunitar.
România exporta, din producţia perioadei august 2005 – iulie 2006, o cantitate destinată consumului de 459 tone de mere, conform datelor Eurostat. Nivelul a urcat constant până în sezonul 2015-2016, când a fost înregistrat un vârf de 16.528 tone. Apoi a intervenit o cădere puternică, până la 6.527 de tone în 2016-2017, urmată de o uşoară creştere, la 6.597 de tone în 2017-2018. Sezonul încheiat în iulie anul acesta anunţă un nou salt, datele pentru intervalul august – noiembrie 2018 indicând un nivel de 5.938 de tone.
Diminuarea severă de acum trei ani a exporturilor de mere pentru consum a avut drept cauză faptul că „o mare cantitate a fost orientată către segmentul industrial, cu vânzări în Austria, Germania, Polonia, unde s-a lucrat la fabricarea de sucuri şi alte produse”, explică Aurel Tănase, preşedintele Organizaţiei Interprofesionale pentru Produse Agroalimentare (OIPA).
Ne-au întrecut de 100 de ori
Pentru comparaţie, Polonia, cel mai mare producător de mere din UE şi principalul exportator pe piaţa românească, a furnizat pe pieţele internaţionale, în 2017-2018, nu mai puţin de 702.965 tone, de peste 100 de ori mai mult decât ţara noastră, iar o mare parte din această cantitate, 305.617 tone (43% din total), a luat drumul zonelor extracomunitare. Cu un sezon în urmă, Polonia reuşise exporturi şi mai mari, de 1.108.507 tone, din care 737.759 tone (66% din total), în spaţiul extra-UE.
Al doilea mare producător al Europei, Italia, a depăşit Polonia la exporturi, în 2017-2018, cu un nivel de 772.942 tone, din care 166.831 tone (22% din total) pe direcţia extra-UE. Sezonul anterior, italienii se situaseră sub polonezi, cu exporturi de 1.085.862 tone, din care 359.276 tone (33% din total) în afara Uniunii Europene.
99% din exporturile României se derulează către ţările UE, în 2017-2018 numai 23 de tone ajungând în afara spaţiului comunitar.
Producţia scade cu 25% anul acesta
România va produce anul acesta 319.000 tone, în scădere cu 25% față de anul trecut (când producţia a fost de 425.000 tone), dar în creștere comparativ cu 2017 (când nivelul s-a cifrat la 230.000 tone), după cum estimează World Apple and Pear Association (WAPA), asociaţia mondială a producătorilor de mere şi pere. Pe primul loc în UE se clasează Polonia, cu 2,7 milioane de tone în 2019, în scădere accentuată (44%) faţă de anul trecut. Locul 2 este ocupat de Italia, cu o estimare de 2,2 milioane de tone pentru acest an, în scădere cu 3% comparativ cu 2018.
O piaţă puternic perturbată
Polonia a invadat piaţa românească de mere pentru că face „o concurenţă neloială” producătorilor interni, printr-un sistem de „subvenţie mascată”, ne-a declarat Aurel Tănase, şeful organizaţiei patronale OIPA. Comisia Europeană aplică sancţiuni, în conformitate cu legislaţia, „dar pentru aceasta, fapta trebuie dovedită”, spune expertul. Potrivit acestuia, polonezii aduc merele la poarta supermarketului la un preţ de 1,40 lei/kg, din care până la un leu reprezintă cheltuielile de transport şi ambalaj, astfel că, practic, ei livrează kilogramul la 40 de bani. În acelaşi timp, producătorii autohtoni vând cu 1,8-2 lei/kg, din care 70-90 de bani, transportul şi ambalajul. Tănase afirmă că România poate produce 380.000-400.000 de tone anual, cantitate „care ar acoperi consumul intern, dacă piaţa ar fi mai puţin perturbată”. Suprafaţa totală cultivată se ridică în prezent la 31.000 de hectare, dar „peste 60% din aceasta reprezintă livezi aflate în proces de îmbătrânire accentuată”, un dezavantaj puternic în faţa concurenţilor polonezi, explică şeful patronatului. În prezent, 60-70% din suprafaţă se pretează segmentului industrial şi numai 30-40% consumului direct. Pe de altă parte, „anul acesta condiţiile meteo au fost potrivnice, ploile îngheţate din primăvară au asfixiat mugurii, iar temperaturile ridicate din august şi septembrie au făcut ca mărul să stagneze în loc să crească”, a menţionat Aurel Tănase.
După sezonul de vârf 2015-2016, exporturile de mere au coborât drastic