Jurnalul îţi oferă miercuri, 21 februarie, cartea "Marii domnitori moldoveni... care n-au ratat nimic. Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Iliaş Rareş", o incursiune după perdelele din iatacele voievodale.
Incest: Lolita din sec. XV vs. Ștefan, playboy moldav
Ștefan cel Mare l-a atacat în 1471 pe vărul său Radu cel Frumos, a pustiit Muntenia și, la plecare, le-a răpit atât pe soția acestuia, cât şi pe fiica lor, Maria-Voichița, care avea doar 14 ani. Ștefan era căsătorit pe atunci cu principesa bizantină Maria de Mangop, dar asta nu l-a împiedicat să înceapă o relație incestuoasă cu nepoata lui, mai tânără cu douăzeci de ani decât el. Cronicarii sugerează că, de fapt, adolescenta l-ar fi provocat, ispitindu-l cu ocheade nepermis de dulci, iar voievodul efectiv nu i-a putut rezista…
Mușatinii - scoruri incredibile în favoarea bastarzilor: 14-3 etc.!
Unul dintre reperele istorice cu care este adesea comparat Ștefan cel Mare din punct de vedere al libertinajului său sexual este chiar bunicul său, un alt Mușatin care a lăsat urme impresionante atât în istoria Moldovei cât și în sufletele moldovencelor frumoase: "Spre deosebire chiar de bunicul său Alexandru cel Bun, care a avut 16-17 copii, dintre care doar doi sau trei fii legitimi, lui Ștefan nu i se cunosc cu certitudine prea mulți copii din flori - și, dintre aceștia, unul s-a dovedit a fi tocmai cel mai vrednic dintre succesorii săi - Petru Rareș”.
Iar Petru Rareș era al patrulea din linia de bastarzi domnești, de vreme ce era copilul din flori al lui Ștefan cel Mare, care era fiul din afara căsătoriei al lui Bogdan al II-lea, care era bastardul lui Alexandru cel Bun, care era copilul din flori al lui Roman I…
Iliaș Rareș… și pe față, și pe dos! "Dezmierdări” cu turci și cu cadâne
Fiul favorit al lui Petru Rareș, succesorul său autorizat pe tron, constituie un caz oarecum insolit în istoria medievală a Moldovei.
Era fiul cel mare al lui Petru Rareş și al Doamnei Elena (fiica despotului sârb Brankovici) şi nepotul lui Ştefan cel Mare. A domnit aproape cinci ani, între 3 septembrie 1546 şi 11 iunie 1551. Domnia sa nu este notabilă şi se poate rezuma la petreceri deşănţate cu servitorii turci. Iniţial, boierii au fost înşelaţi de frumuseţea şi de bunătatea tânărului domn, arată Grigore Ureche: "Pre urma lui Pătru vodă Rareş ridicară boierii cu toată ţara pre Iliaş fiiu-său cel mai mare la domnie, sâmbătă septemvrie 3 că şi firea şi faţa îl lăuda să fie blându şi milostivu şi aşezătoriu, gândidu-să că va semnăna tătâne-său”, scria cronicarul. În loc de aceste virtuţi, Iliaş s-a apucat de destrăbălări, organizând petreceri sexuale cu tinerii săi servitori turci, pe care «îi dezmierda», şi cu cadâne. "Dinafară se vedea pom înflorit, iar dinlăuntru lac împuţit. Că avându lângă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea şi să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creştineşti s-a îndepărtat”, precizează cronicarul Grigore Ureche.
Multe alte povestiri găsiţi în cartea "Marii domnitori moldoveni... care n-au ratat nimic. Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Iliaş Rareş", de Dan-Silviu Boerescu, distribuită cu Jurnalul de miercuri, 21 februarie, la preţul special de 14,9 lei.