„Ajunul Anului Nou ar trebui să fie o perioadă de petrecere. Pentru mine și pentru echipa de securitate națională a administrației Trump a fost însă orice altceva în afară de asta, pe măsură ce ne apropiam de începutul anului 2020.”, scrie Pompeo.
„Riscam să pierdem campania noastră de descurajare contra Iranului. Soleimani s-a simțit suficient de puternic pentru a ne provoca, în parte din cauza unei evoluții diplomatice între Statele Unite și Turcia, în octombrie 2019.
În timpul unei convorbiri telefonice, președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, l-a convins pe președintele Trump să retragă forțele americane de la granița dintre Turcia și Siria, pentru ca acestea să nu cadă victime ale unei ofensive militare turce pentru alungarea kurzilor care luptau împotriva ISIS.
Turcia are o populație minoritară kurdă și, din anumite motive, îi consideră pe kurzii înarmați, chiar și pe cei din alte state, o amenințare. Președintele ne-a trimis pe mine, pe vicepreședintele Pence, pe consilierul pentru Securitate Națională O'Brien și echipele noastre la Istanbul pentru a negocia zona de conflict.”, precizează fostul secretar de Stat.
Pompeo descrie tratativele de la Istanbul ca fiind „un adevărat exercițiu de echilibru” și notează că obiectivul delegației trimise de Trump a fost „să scoată soldații americani din zona de pericol”, „fără a expune la un atac al turcilor forțele kurde care au fost vârful de lance în lupta contra ISIS”.
Imediat după Crăciunul 2019, înainte de Anul Nou, notează Pompeo, aliații iranienilor au început un atac coordonat asupra intereselor americane din regiune. „La 27 decembrie, un grup al milițiilor șiite a lansat un atac cu rachete asupra unei instalații americane din Kirkuk, Irak, ucigându-l pe Nawres Hamid, un contractor american, și rănind alți soldați americani.”, scrie Pompeo.
În replică, adaugă el, SUA au lansat lovituri aeriene asupra forțelor proiraniene. „Am decis să ripostăm prin lovituri aeriene în Irak și Siria, vizând membri ai grupului terorist «Kata'ib Hezbollah», unul dintre principalele grupuri care îi reprezintă pe iranieni. Am eliminat douăzeci și cinci dintre ei!”, scrie Pompeo.
Totuși, acest răspuns, precizează el, s-a dovedit „inadecvat pentru a opri valul crescând de agresiune iraniană”.
Cu planul la președinte
Așadar, mai notează el, după ce Iranul a ucis intenționat un american „a devenit clar că a venit timpul pentru acel răspuns decisiv”.
În scurt timp, Pompeo a adunat întreaga echipă de securitate națională a lui Trump, prezentând o recomandare îndrăzneață, pe care intenționa să i-o arate și președintelui. El i-a chemat pe directorul de atunci al CIA, Gina Haspel, pe secretarul Apărării, Mark Esper, pe șeful Statului Major Întrunit, generalul Mark Milley, și pe consilierul pentru Securitate Națională, Robert O'Brien.
„Toți au fost de acord cu planul. O parte din acesta era rezultatul direct al muncii care fusese începută cu ceva timp înainte. Mâna lui Dumnezeu a fost providențială și în acest caz!”, scrie Pompeo.
Pe 29 decembrie, el, Esper și Milley au zburat la Palm Beach, Florida, unde președintele își petrecea sărbătorile la reședința sa din Mar-a-Lago, pentru a-l informa cu privire la idee și la plan.
Pompeo descrie apoi ce i-a spus lui Trump, la vremea respectivă: „Domnule președinte, Soleimani călătorește de la Beirut la Damasc și la Bagdad. El se deplasează cu avioane comerciale și îi cunoaștem traseul de zbor. Soleimani plănuiește să ucidă și mai mulți americani. Avem instrumentele necesare pentru a-l opri din eforturile sale criminale. Au doborât două drone americane, au tras rachete balistice în Arabia Saudită, iar acum au ucis un american - toate acestea sub conducerea generalului Soleimani. Este timpul să oprim conducerea sa criminală. Este vorba despre o țintă militară legitimă!”.
Deși, în general, în epoca modernă, eliminarea liderilor teroriști a fost urmată de înlocuirea acestora și continuarea activității lor criminale, lichidarea lui Soleimani a fost cu totul altceva, susține Pompeo.
„A încerca să îl înlocuiești pe Soleimani ar fi fost ca și cum ai încerca să înlocuiești un Rembrandt original.”, consideră el, precizând că „amestecul de autoritate, inteligență, brutalitate și popularitate a lui Soleimani în interiorul Iranului” a fost unic printre liderii teroriști din epoca de după 11 septembrie 2001. În consecință, Teheranul ar fi avut dificultăți în a-l înlocui, deoarece „pur și simplu nu exista unul mai bun”.
Trump, de acord cu răspunsul decisiv
„Președintele Trump a înțeles riscurile mari. La fel și noi toți. Sosise însă timpul să apăsăm pe trăgaci.”, scrie Pompeo. „Îi avertizasem public pe iranieni. Îi trimisesem direct lui Soleimani o scrisoare. Ei au crezut că pot scăpa nepedepsiți după doborârea unui avion american fără pilot, și, mai mult sau mai puțin, au reușit. Regimul iranian a tras cu nerușinare rachete balistice de pe propriul teritoriu, în speranța de a întrerupe aprovizionarea cu petrol a lumii, într-un loc cu mulți americani. Și au ucis un american. Lipsa unei riposte ar fi distrus credibilitatea americană. Descurajarea era la apogeu.”, susține fostul secretar de Stat.
De acolo, notează Pompeo, întâlnirea cu Trump a progresat până când Milley și Esper - cei mai importanți oficiali din domeniul apărării prezenți - l-au informat pe președinte despre planul de a-l lovi pe generalul iranian.
Pompeo explică, de asemenea, că, în urma unui astfel de atac reușit, „eram pregătiți să comunicăm direct cu iranienii” pentru „a clarifica faptul că nu a fost o încercare de a decapita regimul, însă eram gata să escaladăm conflictul dacă aceasta era dorința lor".
„Președintele a dat răspunsul: «Să pornim!»”, mai scrie Pompeo despre ordinul lui Trump de a-l ucide pe Soleimani.
Executarea loviturii
„În timp ce ne ridicam, am spus, aproape ca o completare: «Domnule președinte, încă o observație - vom ghida o rachetă de la șase mii de mile distanță pentru a lovi un aeroport internațional. Nu am mai făcut acest lucru până acum»!”, scrie Pompeo.
„M-am simțit confortabil cu riscul, deoarece aveam un plan de a controla spațiul aerian timp de cinci minute, cele mai importante. Singurii civili aflați într-un potențial pericol ar fi fost cei din avionul comercial al lui Soleimani. Urma să așteptăm ca Soleimani să coboare din avion, să urce în vehiculul său și să se îndepărteze cât mai mult posibil de acea aeronavă, înainte de a părăsi incinta aeroportului. Președintele s-a uitat direct la noi și a dat din cap. Nu a spus niciun cuvânt, dar ochii lui ne strigau: «Să nu cumva să stricați asta»!”, își amintește Pompeo.
Imediat, au fost puse în mișcare planurile de atac pentru data de 3 ianuarie 2020 și a început pregătirea efortului interguvernamental pentru gestionarea operațiunii propriu-zise și a urmărilor acesteia, coordonând agențiile și personalul adecvat, precum și aliații și partenerii din întreaga lume.
În zilele care au urmat după ordinul lui Trump de a-l ucide pe Soleimani, agenții iranieni din regiune au continuat escaladarea violențelor începute cu câteva zile mai devreme, pe 31 decembrie 2019, prin atacuri asupra ambasadei SUA din Bagdad, capitala Irakului.
„Operând sub conducerea directă a lui Soleimani și a iranienilor, zeci, iar mai târziu sute de membri ai «Kata'ib Hezbollah», precum și ai milițiilor șiite au luat cu asalt ambasada americană din Bagdad.”, scrie Pompeo.
Incidentul, remarcă Pompeo, a făcut ca decizia președintelui, luată cu câteva zile înainte, „să pară și mai corectă”.
Spionajul american, scrie el, l-a urmărit pe Soleimani „în timp ce se deplasa dintr-o zonă de război din Orientul Mijlociu în alta și îl aveam sub observație”. Soleimani a aterizat pe aeroportul din Bagdad imediat după miezul nopții, ora locală, unde Pompeo scrie că „a avut parte de o primire plină de fast din partea lui Abu Mahdi al-Muhandis, fondatorul «Kata'ib Hezbollah», devenit șeful unui grup puternic de miliții șiite din Iran”.
„Nu știa că o dronă americană «MQ-9 Reaper» le urmărea fiecare mișcare de sus.”, notează Pompeo. „În timp ce limuzina lui Soleimani părăsea aeroportul pe un drum de acces, rachete «Hellfire» coborau șuierând. Puterea americană, tehnologia americană și justiția americană s-au izbit de vehiculul său. Descurajarea americană a lovit, iar Soleimani nu va mai face rău nimănui, niciodată!”, scrie Pompeo.
Pe 3 ianuarie 2020, Soleimani se afla în apropiere de aeroportul internațional din Bagdad, atunci când convoiul său a fost lovit de rachete. Potrivit Pentagonului, acțiunea a fost comandată chiar de președintele Trump, pentru a preveni viitoare atacuri iraniene și pentru a-i proteja pe cetățenii americani.
Protejat zi și noapte
Pompeo dezvăluie, de asemenea, că, la doi ani după ce a părăsit funcția, încă mai are nevoie de o unitate de securitate peste tot unde merge, deoarece iranienii caută să se răzbune pe el și pe Trump pentru asasinarea liderului lor.
„Excursie la magazinul alimentar? Securitatea mă va urmări în timp ce evaluez care vinete sunt mai coapte. Susan se duce la coafor? Să sperăm că agenții în adormire ai «Hezbollah» nu supraveghează salonul. Se căsătorește fiul meu? Agenții vor trebui să trimită o echipă, în prealabil, la biserică. În fiecare zi, tot ceea ce facem eu și familia mea este planificat în prealabil și în coordonare cu oamenii în costume și ochelari de soare, cărora le suntem recunoscători că ne protejează. Probabil că nu voi mai conduce niciodată propria mașină sau nu mă voi mai bucura de nivelul de intimitate pe care îl aveam odată.”, mai mărturisește Pompeo.