Conceptul de independență energetică este unul dintre cele mai frecvent invocate sloganuri din discursul public, însă, potrivit unui comunicat semnat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă, această noțiune este adesea folosită greșit și periculos simplificată.
În realitate, avertizează Chisăliță, energia nu se consumă „pe hârtie” și nici „pe medie anuală”, ci în timp real, în orele de vârf, în nopți geroase și în momente de criză. Tocmai de aceea, bilanțurile statistice favorabile nu pot fi confundate cu o independență reală.
Ce înseamnă, de fapt, independența energetică
Independența energetică este definită ca abilitatea unei țări de a-și asigura integral necesarul de energie din surse proprii, fără a depinde semnificativ de importuri. Asta nu doar anual, ci zilnic și orar, inclusiv:
- la vârfuri de consum,
- în condiții meteo extreme,
- în crize geopolitice sau de piață.
„Un stat poate produce mai mult decât consumă într-un an. Dar dacă, într-o săptămână de iarnă severă, este obligat să importe pentru a evita întreruperi, acel stat nu este independent energetic”, subliniază Chisăliță.
De ce media anuală este irelevantă
Potrivit expertului, abordarea contabilă – exporturi mai mari decât importurile sau excedent anual – nu reflectă funcționarea reală a unui sistem energetic. Energia trebuie să fie disponibilă:
- permanent,
- fără întreruperi,
- indiferent de context.
Adevărata independență este operațională, nu statistică. Ea presupune producție, stocare și infrastructură de transport suficiente pentru a alimenta economia și populația în orice moment, fără a depinde de decizii externe.
Unde se rupe discursul de realitate în cazul României
România poate fi, în anumite perioade:
- aproape autosuficientă la electricitate,
- autosuficientă la gaze,
- chiar exportatoare temporar.
Însă, avertizează Chisăliță, energia unei economii nu înseamnă doar electricitate și gaze. Transportul, industria și logistica funcționează preponderent pe petrol.
România importă aproximativ 77% din necesarul de țiței și produse petroliere, iar această dependență este:
- structurală,
- în creștere,
- accentuată de epuizarea zăcămintelor interne.
Aceasta nu este o fluctuație sezonieră, ci o vulnerabilitate majoră.
De ce România nu este și nu poate fi independentă energetic
Dacă un sector esențial al economiei — cum este transportul — depinde masiv de importuri, atunci, conform definiției independenței energetice, țara nu produce intern suficientă energie pentru consumul său total. Prin urmare, Romania nu va fi este independentă energetic.
Excedentul anual dintr-o formă de energie nu schimbă acest lucru. Exporturile temporare nu schimbă acest lucru. Autosuficiența pe un segment nu compensează dependența majoră pe alt segment.
Ce ar trebui să însemne cu adevărat obiectivul României
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, termenul de „independență energetică” a fost abandonat încă din anii ’80 la nivel internațional, fiind înlocuit cu un concept mai realist: autonomia energetică.
Aceasta presupune:
- reducerea dependențelor critice,
- creșterea rezilienței în crize,
- capacitatea de a gestiona vârfurile de consum,
- diversificarea surselor și a infrastructurii.
Independența energetică nu înseamnă „să arăți bine într-un tabel”. Înseamnă să nu depinzi de nimeni atunci când situația devine dificilă.
Într-o economie globalizată, independența totală este rară. Tocmai de aceea, avertizează președintele AEI, România trebuie să renunțe la sloganuri și să construiască politici reale de autonomie energetică, adaptate vulnerabilităților sale structurale.