O staţiune aflată în apropierea Mării Negre trece prin transformări spectaculoase şi capătă o nouă faţă, devenind gazda unor vacanţe active, dinamice, pline de antren, după ce ani de zile a funcţionat mai mult ca un loc de tratare a diferitelor boli şi afecţiuni pe baza nămolului şi a apei sărate. Mai sunt încă multe de făcut, dar schimbările şi modernizările fac astăzi Techirghiolul de nerecunoscut pentru cei care nu l-au mai vizitat de multă vreme.
Pe la mijlocul anilor 2000, peisajul era dezolant. Localitatea arăta ca părăsită, cu puţini turişti şi străzi lăsate de izbelişte, pline de gropi. Încă de la primii paşi, malul lacului te întâmpina cu buruieni şi fără nici un loc unde să pui un prosop. Vremurile de glorie apuseseră demult şi nu dădeau semne că se vor întoarce.
Vara lui 2019 ne-a dezvăluit însă o altă faţă a micului oraş dobrogean. Cum vii dinspre Eforie, păşeşti pe o adevărată faleză asfaltată şi luminată pe timp de noapte, unde poţi face plimbări, iar copiii se pot plimba cu biciclete sau cu maşinuţele închiriate la un centru de specialitate.
Sport pe malul lacului
A apărut şi un ştrand cu bazine cu apă dulce şi un teren de minifotbal cu gazon sintetic. De asemenea, pe aceeaşi latură a lacului a fost amenajată o plajă cu nisip şi şezlonguri. Există şi o terasă cu băuturi răcoritoare. De altfel, toate arterele principale au fost asfaltate şi prevăzute cu borduri bicolore, alb cu verde. De acum, Techirghiol se poate lăuda cu o bază sportivă modernă, cu teren de fotbal îngrijit, dar şi cu o grădină botanică. Centrul de tratament şi recuperare se prezintă şi el cochet, consolidat, cu faţadă reabilitată.
Coadă la restaurante
Dacă în trecut, abia aveai unde să mănânci, astăzi turiştii au la dispoziţie mai multe restaurante. Aceasta atrage însă şi mici neplăceri. Numărul clienţilor a crescut vizibil. La o pizzerie din centru, unde înainte abia dacă se ocupau două mese, acum trebuie să aştepţi şi „40 de minute, mai repede nu se poate, vedeţi câte comenzi avem”, după cum spune ospătarul. Iar la alt local, deja se fac rezervări, astfel că în zi de weekend e bine să fii prevăzător şi să îţi anunţi venirea din timp.
Reabilitare cu fonduri europene şi locale
La Techirghiol se află în derulare un proiect de dezvoltare a infrastructurii şi turismului balnear şi a activităţilor recreative, în valoare totală de 15,5 milioane de lei, din care 13,1 milioane de lei reprezintă fonduri europene. Termenul de finalizare este noiembrie 2020. De asemenea, cheul de acostare şi agrement va fi reconstruit printr-o investiţie de 1,2 milioane de lei, cu dată limită noiembrie 2019.
Legenda izvorului de sănătate
Legenda lacului Techirghiol ne spune cum au fost descoperite calităţile terapeutice ale nămolului şi apei sărate. Se povesteşte un bătrân tătar, olog şi orb, pe nume Tekir, a ajuns aici cu măgarul său, rănit pe tot corpul. Animalul a intrat în apă să se scalde, s-a afundat în noroiul de la fundul lacului, iar bătrânul tot încerca să îl scoată afară. Cu chiu, cu vai, într-un târziu a reuşit, şi ce să vezi, miracol! Măgăruşul nu mai avea nicio rană, iar Tekir a început să vadă şi să se mişte sprinten. Ochii şi picioarele îi fuseseră vindecate. Una dintre atracţiile oraşului este acum statuia lui Tekir.
Medaliat cu aur încă din 1920
Denumirea nămolului sapropelic de la Techirghiol provine din limba greacă, în care „sapros” înseamnă „putred”, iar „pelos” se traduce „mâl”, aşadar „nămol putred”. Împreună cu apa salină, acesta este folosit la tratarea sau ameliorarea de boli reumatismale degenerative, inflamatorii si diartritice, boli de piele, afecţiuni ale sistemului nervos şi ale aparatului respirator, paralizii, sechele poliomielitice. Nămolul de Techirghiol este cunoscut pentru proprietăţile lui încă de la începutul secolului 19, iar în 1920 a obţinut medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris. Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol poate trata până la 1.000 de pacienţi zilnic şi poate acorda peste 6.000 de servicii medicale.
Ctitoria lui Miron Cristea
Una dintre atracţiile turistice ale staţiunii este mănăstirea Sfânta Maria. Povestea aşezământului religios a început în 1928, când patriarhul Bisericii Ortodoxe de la acea vreme, Miron Cristea, a înfiinţat un sanatoriu preoţesc. În zilele noastre, pe timp de vară, mănăstirea asigură cazare și masă credincioșilor și celor ce doresc să-și petreacă aici concediul, oferind și posibilitatea de a urma un tratament balnear, cu aparatură și asistență de specialitate. Noua biserică a mănăstirii a fost sfinţită în luna decembrie a anului trecut.