Mare noroc, zău așa, că la acest sfârșit de săptămână am putut să ne bucurăm ochii și sufletele vizionând- la televizor, desigur- încântătoare imagini de la nunta regală din Marea Britanie, fiindcă altminteri nu știu cum arm fi reușit să trecem peste cutremurătoarea deznădejde în care ne-a aruncat știrea că președintele PNL, Ludovic Orban, a depus plângere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă și a președintelui PSD, Liviu Dragnea. Pe care, ca simplu cetățean al scumpei noastre patrii, domnia sa îi acuză că, prin memorandumul privind mutarea, de la Tel Aviv la Ierusalim, a Ambasadei României, au dus la ,,distrugerea credibilității externe a României’’. Acuzație de maximă gravitate căreia același petent îi mai adaugă și multe altele, dintre care în mod special se distinge,,scoaterea completă a președintelui din pașii procedurali legați de memorandum’’, ceea ce ,,poate să îmbrace forma unei infracțiuni’’.
Și uite cum se face că prințului Harry și Meghan –cărora le dorim drum senin și fericit pe cărările vieții - au reușit să ne mai redea zâmbetul și încrederea în ziua de mâine. Dar asta numai până cel târziu luni dimineață, fiindcă, impetuos cum îi este felul, cine știe ce surprize ne mai rezervă cetățeanul Ludovic Orban!...
Revenind, acum, la acțiunea în justiție declanșată de Ludovic Orban nu doar împotriva Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea, ci a guvernului alianței PSD-ALDE, nu cred că mai poate surprinde împrejurarea că aceasta este într-o deplină concordanță cu dorința arzătoare a președintelui Klaus Iohannis de a avea un nou ,,guvern al meu’’. Un fel de clonă a cabinetului Cioloș, dar al cărui premier, de data asta, să fie tânărul militant Siegfried Mureșan, proaspăt aterizat în barca PNL-ului, după ce își făcuse încălzirea în echipamentul echipei PMP-iste. Așa după cum mai sunt și alte mai mult sau mai puțin ,,simple coincidențe’’ între mișcarea-șoc a persoanei particulare Ludovic Orban și anumite doleanțe ale unor lideri occidentali, aparținători ai unei familii politico-ideologice, de a administra o lecție severă țării noastre, pe care domniile lor o consideră doar ,,elevul problemă al Uniunii Europene’’ . Subiect pe care v-aș propune să îl discutăm cu o altă ocazie, nu de alta dar,între timp, am aflat un altul,cred, cel puțin la fel de important și de incitant.
Mă refer la faptul că exact acei susținători ai susținerilor lui Ludovic Orban, mulți-puțini câți au mai rămas, uită sau doar se fac a uita, că, în momentul de față, România nu are ambasador în statul Israel. Și asta nu de azi de ieri, ci de prin ianuarie 2017, când fostul nostru ambasador, doamna Andreea Păstârnac, și-a încheiat mandatul la Tel Aviv și a revenit în țară pentru a prelua un portofoliu ministerial. Iar, de atunci, din ianuarie 2017, și până acum, adică spre sfârșitul lui mai 2018, postul este vacant. Cum nu sunt în posesia unor informații autorizate asupra cauzelor situației semnalate este de la sine înțeles de ce mă abțin să avansez scenarii sau supoziții șocante. În schimb, fac trimitere expresă la faptul că, în ziua de 27 aprilie anul curent, întrebat fiind dacă Ministerul Afacerilor Externe a transmis propuneri pentru postul respectiv,domnul președinte Klaus Iohannis, căruia îi revine calitatea de a acredita ambasadorii României, a răspuns exact în acești termeni:,,Nu am văzut ceva dar nici nu am verificat’’. După care a revenit și a adăugat următoarele:,,O să întreb la colegi dacă există așa ceva’’.
Asta s-a petrecut, repet și întăresc, în ziua de 27 aprilie 2018, adică acum trei săptămâni și un pic, și nici până azi nu avem, pe canale oficiale, informații despre răspuns a primit domnul președinte. Există, în schimb, informația că, pe 20 martie (din acest an, desigur!), Ministerul Afacerilor Externe, a trimis propunerea privind acreditarea doamnei Monica Dorina Gheorghiță ca ambasador al României în statul Israel. Propunere care, potrivit acelorași informații, a fost înregistrată la Președinție cu maximă celeritate, adică în ziua următoare, pe 21 martie 2018! Înregistrată a fost și… înregistrată a rămas!
Întreb, așadar, și eu, ca tot omul:oare nu era mai bine și mai folositor pentru reprezentarea și pentru promovarea intereselor țării noastre într-un stat partener de importanța Israelului dacă, în locul unei asemenea încordări de mușchi pe subiectul relocării ambasadei, domnul președinte Klaus Iohannis ar fi examinat propunerea transmisă de Ministerul Afacerilor Externe și ar fi luat,până acum, o decizie în acest sens? Asta ca să nu ducem discuția pe un teren mult mai dificil întrebând dacă o asemenea situație este de natură să susțină credibilitatea externă a României sau, dimpotrivă, poate să creeze serioase semne de întrebare și, implicit, să o prejudicieze de o manieră absolut nedorită?
De parcă nu ne-ar fi fost de ajuns problemele create de absolut neavenitele declarații ale președintelui Klaus Iohannis despre ,,înțelegerile secrete pe care le face Liviu Dragnea cu evreii’’!