Cei doi fii ai lui Dolănescu s-au războit prin tribunale vreo şapte ani pentru moştenirea lăsată de marea vedetă a cântului popular. Nu se înţelegeau în nicio silabă cu privire la case, terenuri, maşini, icoane. După îndelungi navete prin tribunale, judecătorii au bătut cu ciocanul justiţiei în masă şi le-au împărţit bunurile, punând punct sfadei ba cu vorbe usturătoare, ba cu nevorbe. Se certaseră pe tot, pe drepturi de autor la reluarea cântecelor, pe tablouri, pe metri pătraţi, dar surprinzător, nu s-au disputat pe microfonul folclorului şi pe cariera politică a lui Ion Dolănescu. Aici s-a aşternut pacea, nicio vorbă răstită, niciun avocat pledând, au curs de la sine împărţelile, lin ca untul pe felia de pâine. Continuarea cântatului i-a revenit lui Ionuţ, el îl va înlocui pe scenă pe celebrul tată. Cu atât mai mult, cu cât era firesc să pice aşa zarurile, fiindcă în formula de sânge a lui Ionuţ curgeau şi globulele de cântec ale mamei, Maria Ciobanu, cea care din amor nebun ajunsese la o asemenea bătălie cu Ion, încât acesta o pedepsise să nici nu-şi mai viziteze fiul, pe Ionuţ. Moştenirea carierei de parlamentar a revenit fără sfadă lui Dragoş, psihologul din Costa Rica, fecior făcut de Ion Dolănescu cu studenta la medicină din ţara Americii de Sud, devenită medic psihiatru. În recentele alegeri din Costa Rica, Dragoş Dolănescu a fost ales deputat în numele partidului înfiinţat chiar de el, declarat apărător al destinului celor sărmani. Dragoş Dolănescu şi-a vopsit casa din Costa Rica în culorile drapelului românesc. Principalul mobil al meciului dintre fraţi a fost casa din strada Caimatei, din buricul Capitalei, unde locuise Ion şi unde dăduse faimoasele petreceri durând trei zile şi trei nopţi. Casa i-a fost acordată de instanţe lui Ionuţ, iar Dragoş speră ca acolo fratele vitreg să deschidă un muzeu Dolănescu. În toată gâlceava dintre fraţi cu privire la casa din strada Caimatei se pierduse originea teribilă a clădirii; aceasta fusese a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, construită după desenele lui, acolo plutea vorba lui Ştefan din “Apus de soare”: “Moldova e a urmaşilor urmaşilor voştri!”. În casa asta a locuit fiica lui Delavrancea, Cella, lăudata profesoară de pian, acolo venea în vizită Caragiale, trimitea scrisori Brâncuşi, a mângâiat clapele pianului Enescu. Casa a fost cumpărată de Ion Dolănescu de la un frizer.