O, biet artist, viaţa e un teatru trist! Splendidă poezia “Actorul” de Adrian Păunescu! Un actor se duce în pauză la Alimentara, după salam, şi, grăbit să revină la actul doi, rămâne în straie de domnitor. Uimiţi de coroană şi mantie, oamenii îi fac loc în fruntea cozii. “Actorul a ieşit în stradă să-şi cumpere ceva salam, era în haine de paradă, ca Voievod peste un neam. Şi când s-a aşezat la coadă, cu paloş, mantie şi scut, mulţimea toată murmura, să ne trăieşti, Măria-Ta! Dar ploaia a venit deodată, şi ei văzând cu ochii lor întreaga-i faţă demachiată, i-au aruncat un fel de plată: lăsaţi-l, dracu', e-un actor!”. Nu doar rolurile mor, mor şi actorii! S-a stins un uriaş actor, George Constantin, i s-a spart inima. Peste câteva săptămâni, o cameristă a ieşit din cabina lui plângând în hohote. Făcuse curăţenie şi găsise după o canapea o mantie în care juca George Constantin într-o piesă de epocă. Buzunarele mantiei erau pline de tuburi goale de nitroglicerină, pastilele ce se iau urgent în crizele dureroase de cord. Maestrul înghiţea cu pumnul pilulele de inimă în timpul spectacolelor fără să spună nimănui. Inegalabila voce a Mariei Lătăreţu uimea prin cristalinul ei, curgea elegant şi simplu precum un izvoraş de munte. S-a dus la un concert tocmai în Bucovina, deşi simţea o gheară în piept, fiul şi nora n-au putut s-o oprească: “Mi-am dat cuvântul că nu voi lipsi!”. Au scos-o cu chiu cu vai din scenă, fanii ei au lungit-o pe un pat, s-a auzit un urlet şi a murit. Pe atât de iubita cântăreaţă Maria Lătăreţu a izbit-o nedrept viaţa, i-au murit cinci copii. Ea tot pe scenă era, îşi îndeplinea misiunea fără crâcnire. Într-o pauză de un minut între cântece, din culise cineva a anunţat-o că a murit fetiţa ei, răpusă de turbare. Tot în timpul unui spectacol a murit şi atât de sensibila Ileana Sărăroiu. Un buchet de mângâieri pe suflet se afla în glasul ei cald, “o bătrână într-o gară, venită chiar de la ţară, întreba unde e Târgoviştea”. A trădat-o şi pe ea inima, la doar 40 de ani. Au fost spectacole la revistă în care Nae Lăzărescu apărea cu o cămaşă largă şi lungă. El o comandase lălâie ca să ascundă sub ea o pungă cu soluţie de medicamente, care se golea picătură cu picătură prin branula perfuziei. Şi Nae spunea cupletele doldora de haz.