După autonomia Ținutului Secuiesc, politicieni maghiari vorbesc acum despre o altă regiune care ar trebui să aibă statut similar. Se numește Partium, după un teritoriu ce a aparținut fostului regat ungar și care înglobează astăzi porțiuni din județele Arad, Bihor, Satu Mare și Maramureș. Aici trăiesc peste un milion de cetățeni români, pentru care ungurii au un plan.
Cu doi ani în urmă, într-o seară de iarnă, un politician maghiar urca la balconul unei clădiri din Oradea purtând cu el un steag pe care nu l-a mai văzut nimeni niciodată: o cruce roșie deasupra a patru linii orizontale de aceeași culoare, totul pe un fundal alb. Ajuns la primul etaj, omul se apucă să fluture drapelul ca un oștean pe metereze semnalizând că a cucerit cetatea. „Oșteanul” era László Tőkés, un europarlamentar care astăzi reprezintă statul ungar la Bruxelles, fiind candidat pe listele actualului partid de guvernământ de la Budapesta. Drapelul pe care îl arborase în acea noapte era al unei regiuni despre care nu mulți români auziseră vreodată: Partium.
Astfel, cu puțin timp înainte ca România să împlinească 100 de ani de la Marea Unire, liderii maghiarilor din Transilvania au adus la viață o regiune îngropată în istorie undeva acum o jumătate de mileniu, în perioada medievală. Partium definea pe atunci un teritoriu care aparținea de Regatul Ungariei și care îngloba Aradul de astăzi, plus județele Satu Mare, Bihor și o parte din Maramureș. Iar o eventuală autonomie ar însemna că un 1.200.000 de români ar trăi mai departe într-un teritoriu „reorganizat” după o idee a politicienilor și specialiștilor din Ungaria.
O regiune dispărută, un steag inventat pe loc
Lupta maghiară pentru obținerea autonomiei regiunii Partium a început identic cu cea pentru autonomia Ținutului Secuiesc. Mai întâi s-a creat o identitate, lucru care impunea obligatoriu un drapel. Iar pentru că în istorie Partium nu a avut niciodată un steag al lui, s-a inventat unul acum, după 500 de ani. S-a făcut un concurs de oferte și un juriu format din etnici maghiari au votat varianta cea mai frumoasă. Apoi, o dată rezolvată problema drapelului, a fost nevoie ca noua regiune să aibă și niște granițe certe. Așa că s-a făcut o hartă, și pentru asta au primit sprijin chiar de la Guvernul Ungariei. Harta a fost trasată acum câțiva ani de specialiști de la o instituție de învățământ privată din Oradea: Universitatea Creștină Partium, care a primit an de an finanțări consistente din partea autorităților centrale de la Budapesta. Dar Ungaria e și mai aproape de această hartă, aveam să aflăm după ce István Csomortányi, unul dintre liderii maghiarilor de la Oradea, mâna dreaptă a lui Laszlo Tokes în regiune, ne arată noua harta. Acolo apare sigla Ministerului Agriculturii de la Budapesta. Când îl întrebăm pe Csomortanyi de ce, ne răspunde că cei care au lucrat la hartă sunt „specialiști tot de la noi (din România - n.r.), dar care s-au mutat în Ungaria. Din Oradea s-au mutat 30.000 de locuitori în Ungaria. De aceea sunt foarte mulți specialiști care sunt de la noi, dar care lucrează acolo”. În concluzie, îl întrebăm: „Putem spune că specialiști de la Ministerul Agriculturii de la Budapesta au trasat granițe pe un teritoriul al României?”. „Putem să spunem și așa dacă vrem să fim răi”, răspunde Csomortányi și ne asigură că ei au intenții bune: nici nu vor să rupă Transilvania de România, nici să o alipească Ungariei. Căci, zice el, proiectul lor de regionalizare nu este unul făcut pe criterii etnice. „Dacă vă uitați, de exemplu, la limitele administrative pe care le-am propus pentru această regiune, nu au nimic în comun cu granițele etnice, deci sunt niște limite administrative care au fost formate de istorie. Sunt convins că ar fi în interesul tuturor locuitorilor ce ne dorim noi: o restructurare administrativă a țării. Avem regiuni care ar putea să se dezvolte mult mai rapid, să fie motoare de dezvoltare a întregii țări și sunt blocate în aceste județe care sunt de fapt niște baronate locale la momentul de față”.
Legați de Budapesta, uitați de București
Istvan Csomortanyi conduce filiala din Oradea a Partidului Popular Maghiar din Transilvania și s-a remarcat ca un vehement contestatar, de multe ori pe bună dreptate, al felului în care politicienii de la București se ocupă de destinele țării. Vara trecută, de pildă, chema locuitorii la un megaprotest pe tema autostrăzii Transilvania, a cărei construcție bate și azi pasul pe loc. I se părea incredibil că Banatul ajunsese să fie legat de autostradă de Budapesta, o țară străină, și nu e nici acum legat de capitala propriei țări, București. Crede că lipsa investițiilor de amploare în teritoriu ale guvernelor României îi îndreptățește pe cei din Partium să ceară să fie lăsați să conducă singuri. Așa că în noul lor proiect de autonomie doresc ca resursele locale (pădurile, minereurile, apele termale etc.) să fie gestionate local, nu de către instituții de la București, care și-au demonstrat de multe ori incompetența. „Poate că este o întrebare retorică, dar populația acestei țări consideră că resursele sunt administrate în mod corect de la București? Sunt administrate eficient? Sunt administrate în folosul țării? Ideea de bază ar fi ca veniturile locale să rămână în cea mai mare parte pe loc. Deci putem să avem, de exemplu, învățământul finanțat doar din resurse locale”. Iar învățământul nu are cum să nu fie și în limba maghiară, limbă pentru care se cere „statut special”. „Mi se pare absolut firesc că, având o regiune unde fiecare al treilea cetățean este maghiar, atunci limba maghiară trebuie să aibă un statut special pe lângă limba română. În regiunile unde sunt în asemenea proporții cetățeni de alte limbi, mi se pare absolut normal să fie luat în considerare acest lucru (folosirea limbii materne - n.r.) în administrație”.
Totuși, proiectul liderilor maghiari va trebui să țină seama că din cei 1.200.000 de locuitori din noul teritoriu, peste 800.000 sunt etnici români. Iar dintre aceștia nu toți văd cu ochi buni regionalizarea pe modelul Partium. „Ținutul Partium este o altă construcție identitară la care se lucrează acum, iar obiectivul final al acestei bătălii este alipirea Transilvaniei la Ungaria, dacă nu de tot, măcar reducerea la viața a Diktatului de la Viena, în care Partium și așa-zisul Ținut Secuiesc au fost alipite”, crede jurnalistul Dan Tănasă. În replică, liderii maghiari se jură că autonomiile pe care le propun nu au nimic în comun cu proiectele de independență. Și totuși, ar putea da de gândit unora faptul că tocmai ei promovează insistent modelul Cataluniei, chiar și după ce în toamna anului trecut, această provincie a fost teatrul unui aprig conflict după ce Parlamentul de la Barcelona și-a declarat unilateral independența față de Spania.
Politicienii maghiari au invitat de curând pe liderii separatiști catalani în Transilvania să țină conferințe despre binefacerile autonomiei. Ultimul a fost deputatul din partea Partidului Democrat European din Catalonia, Jordi Xucla I Costa, venit în primăvară la Cluj.
„Când s-a făcut porțiunea de autostradă între Timișoara și Nădlac și s-a făcut legătura cu Budapesta, cineva a făcut și o glumă: gata, am făcut legătura cu Capitala”
Istvan Csomortanyi, liderul filialei din Oradea a Partidului Popular Maghiar din Transilvania