Jurnalul.ro Special Anchete O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”

O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”

de George Lăcătuş    |   

Peste 100 de foşti mari sportivi şi antrenori, care au adus glorie României la cele mai importante competiţii olimpice, mondiale şi europene, au ajuns acum bătaia de joc a statului, care îi umileşte în cel mai crunt mod posibil. Din cauza unei legi stupide, doar 117 foşti sportivi şi antrenori beneficiază de indemnizaţie de merit. Cifra a fost stabilită de parlamentari, fără să ţină cont de numărul real al beneficiarilor, care îndeplinesc condiţiile din lege. Prin urmare, toţi ceilalţi care se încadrează în cerinţele legii sunt obligaţi să aştepte să le moară colegii, pentru a putea intra pe lista de beneficiari. Modul în care se alcătuiesc listele de aşteptare nu ţine cont de merite, ci de pile, relaţii şi apartenenţa la anumite partide politice.

 

„Mă dezbrac, iau tricolorul pe mine şi mă duc în faţa Guvernului”

 

Este o nedreptate totală. Absolut tot ce se întâmplă este frustrant şi umilitor! Să aştepţi să moară cineva... Deci eu în 2015 era să mor. Am rămas cu 35% capacitatea inimii. Aşa că nu pot să spun că vreau să moară unul, ca să pot să beneficiez şi eu”, spune, plângând, Nineta Badea, una dintre cele mai mari campioane ale României la popice. A câştigat în 1984 locul I şi Cupa Campionilor Europeni la popice, iar în următorii ani a urcat din nou pe podiumul multor competiţii europene de profil. După 25 de ani de sport, s-a accidentat. A făcut o parestezie pe piciorul drept, cel pe care făcea bătaia când arunca bila. A fost obligată să se pensioneze medical, pentru că nu a mai putut să-şi continue activitatea.

În momentul de faţă, la 63 de ani, are o pensie mizeră de doar 1.265 de lei. Indemnizaţia de merit e de 6.240 de lei şi ar ajuta-o să ducă o viaţă decentă. De 19 ani se chinuie să primească acest drept. „Mi-au spus că trebuie să am o invaliditate permanentă. Asta ce ar însemna? Să n-am o mână, un picior? Pe coloană e un accident destul de grav, că dacă făceam în continuare sport, puteam să rămân paralizată. În 2015, am făcut un infarct”, afirmă Nineta Badea.

Fosta campioană consideră că statul îşi bate joc de oamenii care au făcut România cunoscută la cele mai importante competiţii internaţionale: „Este o discriminare. Din moment ce te încadrezi în acele condiţii, de ce nu se dă pentru toţi. E foarte greu să se dea? Am zis că mă dezbrac în pielea goală, îmi iau tricolorul pe mine şi mă duc în faţa Guvernului. Dacă mă întreabă cineva, îi spun că „Domnule, eu cu asta am rămas”.

 

„Persoane care n-au făcut nimic au pensii speciale”

 

Fosta campioană consideră că pensionarii sunt cea mai defavorizată categorie socială din România. Ea susţine că oamenii care au făcut ceva pentru România sunt trataţi la bătrâneţe ca nişte cerşetori, iar cei care n-au făcut nimic au pensii speciale. „La 1.265 de lei cât îmi dă statul, sunt considerat un om care n-a făcut nimic în această viaţă. Din cauza asta sufăr foarte mult şi de aceea am făcut şi infarctul, m-am consumat foarte mult. Aici e frustrarea mare. Vezi anumite persoane care n-au făcut nimic în viaţa lor şi au pensii speciale. Parlamentarii ăştia de ce nu se gândesc şi la noi?”, spune Nineta Badea.

 

“M-au întrebat dacă sunt membru PDL”

 

Fostul antrenor de gimnastică Florea Ştefănescu a crescut 3 generaţii de campioane, care au câştigat 14 medalii olimpice şi mondiale. Din mâinile sale au ieşit Aurelia Dobre,  prima campioană absolută a gimnasticii româneşti, Simona Păucă, dublu campioană olimpică, şi Laura Cutina, vicecampioană olimpică şi mondială. A fost antrenorul lotului olimpic zeci de ani, iar acum, la 78 de ani, se chinuie ca statul român să-i recunoască meritele. De 17 ani, Ministerul Tineretului şi Sportului refuză să-i ofere indemnizaţia de merit. Îndeplineşte toate condiţiile, a fost chiar şi pe lista de aşteptare când s-au eliberat locuri, dar nu a reuşit să se numere printre beneficiari. În 2016, când a fost în audienţă la secretarul de stat din MTS care se ocupa de acest subiect, a primit explicaţii halucinante: „Un secretar de stat, Săndulache, m-a întrebat: - Sunteţi membru PDL? Şi la întrebarea asta am rămas blocat şi i-am spus NU. Dar trebuie să mă fac membru PDL? Eu sunt aici pentru merite sportive, eu nu fac politică, n-am făcut niciodată şi nici n-o să fac. Mi-a zis că o să rămân pe lista de aşteptare. Şi am rămas”. Fostul mare antrenor a fost în audienţă şi la următorii miniştri şi secretari de stat, care erau de la alte partide, dar tot nu a fost pus pe lista de beneficiari. „Te ascultă, vorbeşti ca şi cum ai vorbi la un tablou, şi ei fac ce ştiu ei că trebuie făcut. Pun pe altcineva, o laterală, o colaterală, intervenţii de tot felul”, povesteşte Florea Ştefănescu.

 

„Să munceşti atâţi ani şi să stai să-ţi moară un coleg”

 

În ultimii 17 ani, de când aşteaptă să încaseze indemnizaţia de merit, fostul antrenor s-a îmbolnăvit şi a făcut un infarct. Florea Ştefănescu crede că statul aşteaptă să moară, ca să nu-i mai dea indemnizaţie: „E penibil! Să munceşti atâţi ani şi să stai să-ţi moară un coleg ca să... nu doresc nimănui. Nu înţeleg ce înseamnă această aşteptare, adică nu se lasă avantajul noului venit”.

 

Fostul antrenor consideră că statul îşi bate joc de oamenii care au adus glorie României. După modul în care îi tratează şi le vorbeşte, pare că îi înjoseşte. „Mă tratează ca pe un zero absolut. Sunt lipsiţi de interes în a ne rezolva nouă problemele, celor care merităm. Sunt interese mai mari”, afirmă Florea Ştefănescu.

 

“Am 80 de ani. Până când să aştept?”

 

În aceeaşi situaţie se află şi Sandor Seres, cel mai titrat antrenor de popice din România. A câştigat 20 de campionate naţionale cu echipa Electromureş, 4 medalii de aur la campionatele mondiale, 5 medalii de aur - la campionatele europene, 12 medalii de argint şi 15 de bronz. A fost antrenorul lotului naţional până în 2015, iar din 1995 are titlul de „Antrenor Emerit”. Toate acestea nu au impresionat reprezentanţii Ministerului Tineretului şi Sportului, care au refuzat să-i acorde indemnizaţia de merit. „Acum 15 ani am depus dosarul pentru indemnizaţia de merit. Şi aşa a rămas. Un nume pe-o listă de aşteptare. Mai am puţin să depăşesc 80 de ani. Până când să aştept să-mi primesc dreptul?”, se întreabă marele antrenor.

Pe aceeaşi listă de aşteptare este şi dublul campion mondial la popice Ilie Hosu. Şi el îndeplineşte toate condiţiile, dar toate locurile de pe lista cu indemnizaţii de merit sunt ocupate. „Eu nu-mi doresc ca niciunul dintre cei care sunt trecuţi pe listă să decedeze. M-ar ajuta foarte mult să trăiesc o viaţă cât de cât normală după atâţi ani de sport. Cred că o merit cu prisosinţă”, consideră Ilie Hosu. Este insulino-dependent şi are multe alte probleme medicale. A depus dosarul în 2014 şi de atunci tot speră. “Uneori mă ia un regret că puteam să rămân afară. 1979, Germania, Suedia. 1988, Italia. Dar nici prin cap nu mi-a trecut să fug ca un hoţ sau ca un dezertor din România. M-am întors întotdeauna în ţară”, spune marele sportiv.

 

O lege nedreaptă, discriminatorie

 

Legea nr.118/2002 este cea care prevede acordarea a 1.500 de indemnizaţii de merit personalităţilor din ştiinţă, cultură şi sport, care au adus recunoaştere ţării. Pentru sport, numărul beneficiarilor a fost limitat, iniţial, la 110. Fostul senator al Partidului Conservator, Marius Marinescu este cel care printr-un amendament la lege a reuşit să suplimenteze cu 10% numărul beneficiarilor, care la sportivi a crescut la 117. „Am vrut iniţial să elimin acest prag, de 1.500, şi am reuşit cu chiu, cu vai să-i conving pe parlamentari să mai mărim cu 150 de indemnizaţii, faţă de plafonul vechi, ca să poată să intre toţi cei care aşteptau la rând să moară anumite persoane, care iau indemnizaţii de merit. E o discriminare. Nu poţi ca la doi sportivi care au avut acelaşi merit, au obţinut aceleaşi performanţe, unuia să-i dai, altuia să nu-i dai. Este o nedreptate”, consideră Marius Marinescu. Parlamentarii care s-au opus eliminării pragului au venit cu argumente stupide. „Că sunt cheltuieli foarte mari. Nu era o problemă câteva milioane de lei, la un buget de sute de miliarde cât are România”, explică Marius Marinescu.

Fostul senator consideră, la fel ca toţi foştii sportivi şi antrenori, că numărul maxim de beneficiari prevăzut de lege ar trebui eliminat de Parlament sau Guvern: „Ar trebui ca toţi cei care obţin performanţe la  nivel naţional, european, mondial să primească această indemnizaţie de merit, când împlinesc 60 de ani. Este o crimă ceea ce se întâmplă în momentul de faţă, fiindcă aceşti oameni care ar trebui să aibă un ajutor şi o mulţumire la pensie, o recompensă materială ca să poată avea o viaţă decentă, nu primesc această indemnizaţie de merit”.

Despre acest subiect am cerut un punct de vedere ministrului Tineretului şi Sportului, Eduard Novak, dar până la închiderea ediţiei nu l-am primit.

 

Beneficiari ilegali: amante, secretare, şoferi şi necunoscuţi

 

Mai mulţi foşti sportivi şi antrenori care nu şi-au primit indemnizaţia de merit au apelat la avocata Mihaela Angheluş pentru a-i ajuta. Pentru unii a obţinut în instanţă drepturile ce li se cuvin, pentru alţii încă aşteaptă o decizie favorabilă. Avocata spune că există probleme mari cu listele de beneficiari: „Oameni care figurează pe două liste, adică figurează ani de zile şi pe lista de aşteptare, ca şi cum n-ar fi luat indemnizaţie, deşi sunt şi în plată cu indemnizaţie. O astfel de listă este depusă şi în instanţă. Există decedaţi care iau indemnizaţie, există oameni care n-au cerut niciodată indemnizaţie şi totuşi o primesc şi acest lucru este constatat de Curtea de Conturi, la sesizarea noastră”.

Fostul senator Marius Marinescu, care a primit rapoarte de la mai multe instituţii, susţine afirmaţiile avocatei Angheluş: „În loc să intre cei care aşteptau la rând, au intrat alte persoane, care n-aveau legătură cu sportul, că erau secretare, că erau şoferi, că erau amante”.

Toţi cei implicaţi cer reverificarea la sânge a listelor cu beneficiari şi eliminarea pragului maxim de beneficiari.

 

Subiecte în articol: antrenor Nineta Badea
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri