Olteanul Tudor Gheorghe seamănă cu boierul moldovean Vasile Alecsandri. Păi, şi asta înseamnă Sfânta Unire, olteanul care cântă genial cuvintele, Tudor Gheorghe seamănă la chip cu boierul moldovean Vasile Alecsandri, născătorul lui Peneş Curcanul, “Plecat-am nouă din Vaslui”. Simbol al Unirii găseşti în arta lui Tudor Gheorghe şi prin fermecătorul lui cântec “Au înnebunit salcâmii şi tu vrei să fiu cuminte”, pentru că versurile sunt ale poetului basarabean Arhip Cibotaru. Mi se confesa marele scriitor patriot Romulus Vulpescu că descoperă înţelesuri noi la care nu se gândise chiar în versurile scrise de el, şi asta atunci când ele sunt cântate de Tudor Gheorghe. Atingem temperatura de fierbere a sufletului când Tudor Gheorghe interpretează poeziile lui Vulpescu, “În fiecare zi ne batem joc de păsări, de iubire şi de mare” sau “Vine-o vârstă, vine ziua să coboare discul meu solar, vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar”. Sau când poezia lui Vulpescu cântată de Tudor exploda în capul activiştilor, “În fiecare prost eu văd un şef”. În miile de interviuri pe care le-am luat, am scris sub dictare doar în două ocazii, aş fi păcătuit să schimb măcar o virgulă din frazele teribile ale lui Tudor Gheorghe sau în tălmăcirea inedită a vieţii rostită de Adrian Păunescu. Curând, Bucureştiul se va bucura de un superb concert Tudor Gheorghe după poeziile de dragoste ale lui Adrian Păunescu. Tremură şi aerul de emoţie auzind sensibilitatea lui Tudor în versurile de neegalat ale lui Păunescu, “Ce dacă vine primăvara, atâta iarnă e în noi, că martie se poate duce cu toţi cocorii înapoi”. S-au înălţat spre vârful Carpaţilor creaţia şi iubirea de neam a lui Tudor Gheorghe. Într-o discuţie cu un remarcabil intelectual francez, Tudor Gheorghe i-a povestit că la Sorbona, cântând pe versurile poeţilor Franţei, fără să le dezvăluie numele, studenţii au aplaudat când au recunoscut poezia lui Francois Villon, dar trecuseră deja zece minute din concert. Când Tudor a interpretat cântece având la bază poezii ale scriitorilor români, studenţii din România s-au ridicat în picioare ovaţionând de la primul cântec pe versuri ale cronicarului Miron Costin. “Muică, suntem neam de piatră când e vorba despre vatră”! “Dacă Dunăre n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam”!