Este concluzia unui studiu internațional publicat în revista Science, la care au participat și Universitatea La Sapienza din Roma și Universitatea din Florența, citat de Agenția ANSA.
De-a lungul istoriei sale, populația umană a suferit diverse fluctuații din punct de vedere numeric. Cercetătorii au dezvoltat acum o metodologie care poate urmări evoluția variabilității genetice umane în sens invers și să obțină astfel informații despre tendințele populației.
Cercetătorii au descoperit că începând cu 930.000 de ani în urmă, corespunzând unei faze care a dus la schimbări majore ale temperaturilor, la secete severe și la pierderea altor specii folosite ca hrană de către oameni, aproximativ 98,7% din strămoșii oamenilor erau „pierduți”, amenințând cu dispariția.
Populația umană s-a redus apoi la aproximativ 1.280 de persoane aflate la vârsta reproductivă și a fost nevoie de aproximativ 117.000 de ani până când a început să crească din nou.
"Descoperirea deschide un nou domeniu în evoluția umană, deoarece ridică multe întrebări, precum unde au trăit acești indivizi, cum au depășit schimbările climatice catastrofale și dacă selecția naturală din timpul impasului a accelerat evoluția creierului uman", spune Yi-Hsuan Pan, coordonatorul cercetării.
Mai mult, spune Giorgio Manzi, profesor la Universitatea Sapienza și unul dintre autorii studiului, ar putea explica "decalajul din arhiva fosilă africană și eurasiatică": de fapt, "o pierdere semnificativă de dovezi fosile coincide cu această perioadă de timp".
(sursa: Mediafax)