Toate acestea reunite într-o atmosferă plină de mister și poezie, care îmbină comicul cu tragicul și fantasticul. Compozitorul Offenbach a fost un mare admirator al scriitorului german E.T.A. Hoffmann și a dorit să creeze un subiect care să reușească să reunească personaje din mai multe nuvele. Astfel, întâlnim patru tipologii feminine (precum păpușa mecanică Olimpia, curtezana Giulietta, gingașa Antonia și cântăreața Stella), patru intriganți (Coppelius, Dapertutto, Doctor Miracle și Lindorf), dar și trei servitori ciudați (Piticchinaccio, Cochenille și Frantz). Hoffmann, personajul titular, este însoțit pe parcursul călătoriei sale imaginare de muza sa Niklausse. Aceasta îi oferă sfaturi, protecție, îl salvează de la momente de deznădejde, îl determină să continue permanent desăvârșirea creației.
Vineri, 8 martie, ora 18:30, vă așteptăm să admirăm împreună, pe prima scenă lirică a României, exoticul spectacol de balet Baiadera de Ludwig Minkus. Creat, în 1877, de coregraful Marius Petipa, pe muzica lui Ludwig Minkus și pe libretul lui Serghei Kudekov, povestea din Baiadera dezvoltă o temă romantică, pe fundalul Indiei antice: tragica poveste de dragoste dintre frumoasa baiaderă Nikia și gloriosul nobil Solor. Dacă pentru alcătuirea libretului, Kudekov a pornit de la poemul epic Shakuntala (scris de dramaturgul și poetul hindus Kālidāsa), tabloul Regatului umbrelor pare să fi fost inspirat de ilustrațiile realizate Paradisului din Divina Comedie de Dante Alighieri de către graficianul francez Gustave Doré. Exotismul, ființele supranaturale precum silfidele, umbrele, nemfele, se bucurau de mare popularitate, satisfăcând gustul epocii pentru feminitate idealizată, fantastică, eterică. Despre această montare, coregraful Mihai Babușka a declarat: „Baiadera este unul dintre cele mai frumoase și dificile balete clasice și merită din plin să figureze în repertoriul companiilor din zilele noastre, desigur cu mici ajustări. Am încercat să scutur libretul de artificii și de lungimile inutile, respectând în mare parte coregrafia originală a lui Petipa. Am restrâns baletul la două acte, preocupându-mă mai ales de dinamizarea pantomimei, altfel desuetă, fără să afectez coerența poveștii. Finalul a cunoscut rezolvări diferite, de-a lungul timpului, de la un coregraf la altul. Cel pentru care am optat eu este dat de eșarfa ce străbate baletul, ca un laitmotiv, de la prima apariție a Nikiei, făcând legătura cu lumea de dincolo, cea în care îl va atrage și reîntâlni pe iubitul ei Solor. Am conferit mai mult contur acestui rol masculin, neglijat în alte versiuni. Am schimbat câteva centre de greutate, făcând din Rajah personajul negativ principal și epurând excesele de răzbunare ale celorlalte personaje. Am renunțat la clasicele tutuuri din dorința ca întregul spectacol să aibă un marcant iz indian”.
Sâmbătă (9 martie) și duminică (10 martie), ora 18:30, vă invităm la superbul spectacol de operă La Traviata de Giuseppe Verdi. Spectacolul readuce în atenția publicului povestea emoționantă a unei curtezane care a trăit în Parisul primei jumătăți a secolului XIX, sub numele de Marie Duplessis, și care a marcat existența unor artiști precum compozitorul Franz Liszt și scriitorul Alexandre Dumas-fiul. Acesta din urmă, în semn de omagiu postum, a ales-o drept muză pentru celebrul său roman Dama cu camelii, care i-a servit lui Giuseppe Verdi drept sursă de inspirație pentru opera sa, La Traviata, a cărei primă reprezentație, la București, a avut loc în anul 1856, la câțiva ani de la premiera mondială de la Teatrul La Fenice din Veneția. Regizorul Paul Curran propune o montare neconvențională și provocatoare care transpune acțiunea poveștii din Parisul anului 1700 (așa cum apare în libretul operei). Conceptul regizoral urmărește detaliile-cheie ale poveștii Traviatei, în special contrastul dintre conservatorismul aparent și pomiscuitatea tacită, care îi conferă savoare dramatică.