Multe din îngrijorările din România nu sunt aici. Suntem la mii de kilometri distanță de război, nu suntem extrem de afectați de criza energetică, iar inflația este încă scăzută. Nu am avut mari dificultăți cu salariile și pensiile. Dar avem și noi o problemă care s-a întins pe tot continentul american, prețurile. Au crescut și în Costa Rica. Oamenii caută soluții să trăiască decent și una din ele este limitarea importurilor. Se cumpără foarte puțină marfă de import, iar mărfurile indigene sunt accesibile. În afară de asta, țara este privilegiată pentru că are ocean și o climă excelentă pentru a crește păsări și animale fără să cheltuiești pe hrană procesată pentru ele. Per total, prețurile sunt mai mari de la o vreme. Mai ales la motorină și benzină. Aproape triplu față de anii trecuți.
În Costa Rica nu există industrie, dar se câștigă bine din agricultură și turism. Iar oamenii muncesc. Ziua de lucru de sâmbătă este o regulă și se muncește și 10 ore. Costaricanii sunt foarte eficienți. Când se apucă de o treabă nu se opresc până nu o termină. Așa au fost educați. Prin Constituția din 1948, țara nu are armată, așa că toate cheltuielile cu întreținerea unei armate se duc spre sănătate și educație, iar poliția este extrem de bine dotată și antrenantă. La școală se poartă o uniformă simplă, iar țara este împânzită de mici spitale și cabinete ale doctorilor costaricani și americani. Cu asigurarea de stat și încă o asigurare privată, la cu un preț modic, nu ai probleme cu îngrijirea sănătății. Ăsta este motivul pentru care salutul tradițional în Costa Rica este „Pura Vida!”.
Sistemul este atât de bine pus la punct, încât costaricanii nu pleacă din țară. De exemplu, în Florida, unde este Raiul comunităților latino, nu există o diaspora costaricană. Costa Rica e o țară modernă, extrem de curată și cu oameni optimiști. Nu înseamnă însă că totul vine de la sine. Pe plajă este curat pentru că amenzile pentru aruncatul gunoiului sunt uriașe. S-a format o opinie publică puternică și asta înseamnă că cetățenii îl trag de mână pe cel care aruncă o cutie de bere pe plajă. Apoi, unde-i lege nu-i tocmeală. Mașina poliției patrulează pe plajă la fiecare jumătate de oră și supraveghează liniștea.
Dar autoritățile nu-si pierd timpul cu fleacuri absurde. Și în Costa Rica sunt oameni care își vând marfa din grădină în poarta casei sau la șosea. Și aici mai vezi câte un „parcagiu", îmbrăcat însă cu o vestă reflectorizantă, care te ajută să găsești un loc de parcare pentru câțiva bani mărunți, dar este lăsat în pace de Poliție. Nu astea sunt problemele țării. În ciuda crizei, ca peste tot în lume, oamenii trăiesc o viață normală. Fără excese, dar și fără sărăcie. Sigur există și „bombardieri” dar, spre deosebire de cei din România, aceștia știu de frica poliției.
Fenomenul corupției este bine controlat și limitat cât este posibil pentru a nu influența viața cetățenilor. Nu este Raiul pe pământ. Dar munca și disciplina fac diferența atunci când vorbim de nivelul de trai. Politica de imigrație este inteligentă. Orice pensionar din SUA, Canada sau de oriunde din lume care are dovada unei pensii de minimum 1.000 de dolari pe care îi transferă lunar într-o bancă din Costa Rica primește automat rezidența. Și sunt zeci de mii de astfel de rezidenți.
Puse una peste alta, viața normală este hotărâtă majoritar de către cetățenii țării, la care se adaugă o conducere înțeleaptă și fără excese. Revin la cele doua cuvine, muncă și disciplină!
Doamne Ajută și să ne vedem vinerea viitoare sănătoși și în bună pace, dragii mei cu Jurnalul sub braț.