Profesorul Andrei Firică, întemeietor de şcoală în ortopedie, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei, se împrietenise cu simpaticul Sebastian Papaiani. Mai ales după ce profesorul îi pusese actorului piciorul în ghips, după o fractură. Papaiani i-a trimis nişte invitaţii la o piesă de succes, în distribuţia căreia se afla şi el la loc de cinste. S-a mirat profesorul Firică, mai ales că abia se “întărise” ghipsul pe osul frânt, pe care montase plăcuţe şi şuruburi de metal pentru consolidare. Mare uimire l-a cuprins pe marele profesor de oase şi articulaţii când l-a văzut pe scenă pe Papaiani în costum de epocă, manevrând tot timpul ditamai paloşul, cu atât mai mult cu cât personajul întruchipat de Papaiani era mai curând intrigant, decât războinic. S-a lămurit doctorul Firică; Papaiani se folosea de paloş ca de o cârjă, se sprijinea în sabie, că nu putea încă să calce apăsat, fractura era prea de curând. Nici alţi importanţi actori n-au rezistat în afara scenei, când i-a chinuit un necaz de sănătate, au riscat şi n-au produs amânarea spectacolelor. La Tănase, spectatorii se întrebau de ce Nae Lăzărescu, de obicei cochet îmbrăcat, purta o cămaşă largă şi lungă, chiar lălâie. În realitate, Nae ceruse acea cămaşă cu 2-3 numere mai mare ca să mascheze o pungă pentru drenare din rinichi, soluţie a medicilor pentru o criză complicată, care ar fi trebuit să-l aşeze pe îndrăgitul comic la pat, ceea ce Nae a refuzat. Emilia Popescu i-a surprins pe colegi când a intrat în spectacol cu nişte ochelari mari şi coloraţi. Mirarea se amplifica şi prin faptul că Popeasca nu agrea să apară pe scenă cu ochelari, ea fiind o mioapă cu destule dioptrii. Dar într-un spectacol în care ea nu şi-a pus ochelarii, a văzut prin ceaţă decorul şi s-a lovit cu fruntea de o fereastră, spărgându-şi arcada şi curgându-i sânge. Ei bine, Emilia a venit cu ochelari de dimensiune mare tocmai pentru a ascunde rana de la frunte, prinsă cu copci de medici. La câteva săptămâni după moartea uriaşului actor George Constantin, machieuza a spus în hohote de plâns celorlalţi actori de la “Nottara”. “Am făcut curăţenie în cabina maestrului George şi am găsit o mantie dintr-o piesă, mototolită de el într-un dulap. Buzunarele erau doldora de tuburi goale de pastile pentru durerile de inimă. Înghiţea doctoriile de inimă cu pumnul, George Constantin se temea ca durerile cardiace să nu-l împiedice să intre în scenă.