Jurnalul.ro Special Reportaje Parâng, stațiunea care îţi rupe inima și schiurile

Parâng, stațiunea care îţi rupe inima și schiurile

de Alex Nedea    |   

În urmă cu 12 ani  s-a decis ca stațiunea Parâng să fie una din promotoarele turismului de iarnă în România. De iarnă și de primăvară, căci locul are un potențial care ar face posibil schiatul în mai și chiar iunie. Dar astăzi locul care ne-ar fi putut îmbogăți, e doar caricatura unui plan măreț.

Ca în majoritatea stațiunilor de schi de la noi, și peste Parâng se așternuse în ultimele decenii același aer de vechi, de dărăpănătură, de nepăsare. Dar la Guvern se creionau planuri mari de dezvoltare. Încă din 2006 se vorbea despre un plan de investiții care ar fi trebuit să se întindă pe mai mulți ani și care ar fi dus la dezvoltarea celei mai importante stațiuni de schi din Valea Jiului. Astăzi, după 12 ani, o singură investiție mai importantă a apărut la fața locului. S-a făcut un telescaun ultramodern de patru milioane de euro. Am fost și noi să îl vedem și ne-a șocat următoare imagine: în vreme ce telescaunul vechi de 30 de ani transporta cei câțiva turiști, cel nou stătea degeaba și se zvânta la soarele. Noroc de noi că ne-a trecut prin cap să ne urcăm cu el, așa i-am mai pus în funcțiune mecanismele, să nu ruginească. Când am ajuns la destinație aveam să aflăm și de ce nu îl folosea nimeni: marea investiție nu ducea nicăieri. Înainte de 1989, comuniștii făcuseră aici o pârtie de trei kilometri și un telescaun pe care schiorii în luau de la bază și mergeau cu el până în vârful pârtiei. O combinație logică, prezentă în orice stațiune din lumea asta. Dar noi suntem originali. Telescaunul nu pornește de la finalul pârtiei, ci de la câteva sute de metri mai sus. Așa că turiștii care ar vrea sa îl folosească ar trebui să își ia schiurile în spate după coborâre și să meargă la pas în clăpari zeci de minute.

Explicația primăriei:

puzzle-ul nu e gata

Nici doamna care ne-a vândut biletele nu părea foarte sigură pe ce vrem noi să facem când i-am întins bani pentru bilete: „Nu e nicio pârtie care ajunge aici. Să știți că puțină lume urcă pe aici, cei mai mulți merg în continuare cu telescaunul vechi”. „Și de ce l-au mai făcut pe ăsta?”, întrebăm și primim în loc de răspuns o ridicare din umeri. Când ajungem la finalul traseului cu instalația cea nouă, aveam să aflăm nu numai că nu pornește de niciunde, dar nici nu ajunge unde trebuie. „La noi se promovează foarte mult prostia în turism, sunt tot felul de oameni care nu au habar. Au făcut acest telescaun nou care nu ajunge nicăieri. Se oprește la jumătatea telescaunului vechi, nu te poți folosi deloc de el, este peste mână, pârtia începe la încă 500 de metri mai sus de unde te lasă cel nou”, ne spune un schior revoltat de situația de acolo. Când am întrebat la primăria Petroșani ce a fost în capul conducerii care a aprobat acest proiect, ni s-a răspuns că de fapt ce vedem noi e doar o piesă dintr-un puzzle mai mare. Urmează o altă etapă dintr-un plan de investiți mult mai larg. Și vor mai fi telescaune acolo. Pentru ca totul să aibă sens, se vor mai face și alte investiții. Doar că trebuie să mai avem răbdare: „Atât pârtia B ( cea mai mare pârtie din Parâng, 3200 de metri n.r.) cât și aproximativ 80% din restul pârtiilor din Masivul Parâng urmează a fi deservite de o nouă instalație de transport pe cablu (...) cu un număr de 6 locuri (...) care se întinde pe o lungime de 2045 m. Pentru a putea construi această instalație împreună cu pârtia aferentă este necesară scoaterea din fond forestier a suprafeței afectate de instalație și pârtie, în vederea trecerii din domeniul public al Statului în domeniul public al Municipiului Petroșani”, ni se comunică de la Primărie. Adică momentan lucrurile s-au blocat puțin în birocrația românească.

„Glume” tari românești:

pârtia cu găuri de canal

Așa se face că puținii turiști turiști de aici în loc să se relaxeze, se enervează pe mai departe pe investiția ruginită de pe vremea lui Ceaușescu. „Acest telescaun e fix la fel cum l-am lăsat. Merge ca «ochiul mortului» și se oprește din două în două minute”, spune revoltat Sebastian Grădinaru, un medic din București care a venit la schi în Parâng după o pauză de 18 ani. „Înainte ne mai dădeau pături să ne țină de frig, acum nici măcar pături nu se mai dau, mi-a înghețat fundul în el”. A aflat de la angajații domeniului că atunci când au făcut telescaunul cel nou au stricat o parte din pârtie. „Ați mai auzit așa ceva? Să strice pârtia când face un telescaunul? Au greșit-o un pic...”, spune ironic. Îl însoțim pe medicul Grădinaru în prima lui coborâre în Parâng, după 18 ani. După nici cinci minute, ne oprim. Ne afundăm în zăpadă până la genunchi. „Ăștia nu o să aibă turiști în viața lor”, conchide Grădinaru.

La un moment dat, la mică distanță de un panou care ne anunța că suntem pe o pârtie amenajată, am trecut razant pe lângă o gaură în zăpadă. Dând stratul de omăt la o parte am descoperit că acolo era nici mai mutl nici mai puțin decât o gaură de canal. Chiar pe pistă. O imprudență care se poate transforma într-o crimă dacă cumva un turist își prinde schiurile pe acolo. „Mai sunt și alt guri de canal mai jos”, ne spune cineva de-al locului. „Normal erau puse niște bețe de semnalizare, dar le-a luat cineva”.

Dar nici măcar pârtiile cu totul nu sunt semnalizate, ce să mai vorbim de pericolele de pe ele. Sebastian Grădinaru, chiar dacă a mai schiat pe acolo tot se pierde la jumătatea traseului. „Aici de exemplu nu ai vizibilitate niciunde, poți să o iei și în dreapta, și în stânga, și în față. Nu e niciun marcaj”. Iar lucrul ăsta poate fi iarăși fatal pentru cei care se încumetă în Parâng. „Au fost niște copii într-o seară care și-au scăpat sania și au fugit săracii după sanie și au nimerit în afara pârtiei. Pe o porțiune unde când o apuci în jos nu te mai oprești, mai ales că era un strat înghețat de zăpadă. Au fost la un pas să ajungă în prăpastie”, ne povestește un localnic.

După câteva ore de schi în Masivul Parâng bilanțul nostru a fost următorul: un accident evitat la mustață, un du-te vino continuu să identificăm pe unde e pârtia, și un gust amar că am trăit poate cea mai tristă experiență la schi de până acum. Iar pentru Sebastian Grădinaru, turistul pe care l-am însoțit, a fost și o experiență scumpă: „Priviți hal de pârtie!”, ne spune și ne arată o crestătură în schiuri de parcă cineva le-ar fi lovit cu toporul. „Uitați cum arată niște schiuri de 1000 de euro pe care le-am făcut praf în schiat două ore”. Cu 1000 de euro ar fi plecat într-un concediu liniștit o săptămână la schi la vecinii bulgari.

4 milioane de  euro a costat instalația de telescaun care pornește de niciunde și se oprește unde nu trebuie

„Pârtia e complet nebătută, cu o grămadă de buturugi ascunse sub zăpadă, pârtia cu totul e un pericol public”

Sebastian Grădinaru, turist

 

 

 

Subiecte în articol: parang turism
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri