Mii de titluri de carte, 450 de edituri și peste 1.200 de autori din 14 țări – toți reuniți sub semnul diversității culturale. Tema din acest an a evidențiat noțiunea de călătorie în dimensiunile sale geografice, culturale și umane, precum și probleme legate de migrație, exil și lumi imaginare. Această ediție se distinge prin alegerea fără precedent a benzii desenate ca invitată de onoare, mai degrabă decât a unei țări specifice. Această decizie reflectă importanța crescândă a romanelor grafice în peisajul cultural francez, cu un spațiu dedicat autorilor și ilustratorilor specializați, consolidând astfel poziția festivalului printre evenimentele culturale majore de pe continentul european.
Programul a inclus peste 400 de evenimente, inclusiv discuții literare, întâlniri cu autorii, dezbateri, spectacole muzicale, lecturi susținute de scriitori și sesiuni de autografe, reflectând statutul festivalului ca fiind cel mai mare eveniment literar din Franța și oferind o platformă dinamică pentru schimbul de experiență între editori, scriitori și publicul internațional.
Festivalul Cărții de la Paris este considerat unul dintre cele mai importante evenimente culturale din Europa, oferind o platformă de schimb între editori, scriitori și public din diverse țări.
Ca în fiecare an, România a fost prezentă cu un stand propriu la Festivalul internațional de carte de la Paris.
România a fost prezentă la această ediție, prin participarea coordonată de ICR. Sub motto-ul „Romania, beyond borders / A territory yet to be discovered”, standul românesc a propus circa 60 de titluri de autori români traduse în franceză, iar printre autorii menționați s-au aflat Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Matei Vișniec, Bogdan-Alexandru Stănescu și alții.
60 de titluri de literatură română tradusă în franceză, tot atâtea în limba română, 21 de autori prezenți la standul României pentru dedicații, la dezbaterile pe marile scene ale festivalului și la evenimentele organizate la Institutul Cultural Român din Paris, Ambasada României și a Republicii Moldova în Franța.
Cărțile lui Mircea Cărtărescu – majoritatea traduse și în franceză, fiind prezente nu doar la standul României, ci și la cele ale editurilor franceze care le-au publicat – reprezintă prin ele însele un îndemn la lectură.
Mircea Cărtărescu: Eu cred că cititul cărților este poate cea mai complexă și cea mai solicitantă acțiune, de la autorul cărților către cititor și invers. Nu poate exista un mare scriitor fără mari cititori. Un scriitor de geniu ne face pe toți genii, pe toți cei care îl citim. De asta eu spun că cititul cărților, în primul rând, nu strică, în al doilea rând, cei care nu citesc nu știu de pierd, iar în treilea rând, te face un om mai bun, mai înțelegător, mai performant, mai tolerant și mai puțin manipulabil.
Gabriela Adameșteanu, cu romanele publicate la edituri pariziene prestigioase, precum Gallimard, speră că literatura sa, cu povești din istoria noastră recentă, să ajungă, în primul rând, la publicul românesc, dar și la cel străin.
Gabriela Adameșteanu: Nu aș putea spune că există un folos concret și imediat al cărților. Noi scriem cărți, sperând acest lucru. Cât se citește și cât se înțelege din ele rămâne de văzut. Dar, totuși este bine că ele există, pentru că după un timp rămâne o imagine a unui timp care nu se mai întoarce. Și despre asta este vorba: păstrăm în modul cel mai concret trecutul. Trecutul cu oameni cu tot.
Poetul, dramaturgul, eseistul Matei Vișniec, cu opera în două limbi, română și franceză, pentru că trăiește în Franța din anii 80, a avut propuneri speciale pentru cititorii săi.
Matei Vișniec: Noutatea, aș spune, sunt cărțile mele pentru copii, romanele pentru adolescenți, pe care le scriu de multă vreme. Iar o altă carte – romanul meu cel mai recent de aproape 900 de pagini, „Un secol de ceață”, apărut la Polirom. Încerc să captez în acest roman un secol de rătăciri ideologice, politice. Adică toată această aventură a secolului al XX-lea, care a fost un eșec al umanității, cu cele două ideologii toxice, comunismul și nazismul. O experiență, o viață, aș spune chiar povești trăite de propria mea familie. Iar o altă carte, de data aceasta scrisă în franceză, „Là où naissent les frontières et les châteaux du sable”, în traducere ar fi „Acolo unde se nasc frontierele și castelele de nisip”.
Un francez la standul românesc: Sylvain Audet-Găinar s-a îndrăgostit, mai întâi, de o româncă, care i-a devenit soție, iar apoi de limba română. Cunoscut datorită amuzantelor sale videoclipuri dedicate limbii române, publicate pe rețele de socializare, Sylvain a scos recent o carte numită simplu ”80 de cuvinte din România”.
Sylvain Audet-Găinar: Am speranța că vor găsi aici România pe care eu o iubesc și cu spirit critic, de altfel, sub un pretext frumos acesta fiind limba ei. Pentru mine este cea mai frumoasă comoară pe care o au românii. Mai cred că și pentru francezi este o treabă foarte interesantă să descopere prin limbă o cultură, o istorie și modul meu de a privi cultura românească.
Ediția de anul acesta a Festivalului cărții de la Paris a venit cu o inovație: „Serata Culinară”, unde literatura, arta culinară, de aranjare și servire a mesei și-au dat întâlnire: o experiență unică, îmbinând arome și povești din întreaga lume. România a fost reprezentată de Ecaterina Paraschiv, chef la restaurantul cu specific balcanic „Ibrik” din Paris, autoarea cărții de bucate „Bucătăria mea din Balcani”. Pe lângă dedicații pe carte, ea le-a oferit vizitatorilor un ștrudel cu mere și scorțișoară, după o rețetă tradițională, gătit în manieră proprie.
Ecaterina Paraschiv: Scopul meu este să arăt cum s-a transmis cultura orientală în occident. 500 de ani de otomani pe capul nostru și o sută de ani de austro-ungari pe capul nostru. Ștrudelul o prăjitură pe care am luat-o de la austrieci și am făcut-o a noastră, de fapt. Amestec mare de culturi, care a rămas, cred eu, ca spiritul României în ziua de astăzi.
Ca și în trecut, sărbătoarea anuală a cărții nu a rămas închisă între pereții și cupola de sticlă ale spectaculosului Grand Palais! Întregul oraș s-a transformat într-o sală de lectură, datorită evenimentelor găzduite de bibliotecile pariziene și de alte spații culturale.
După încheierea festivalului, organizatorii au anunțat o creștere a frecventării la 121.000 de vizitatori, dintre care 8.000 de elevi, față de aproximativ 114.000 anul trecut. Asta confirmă că ediția 2026 a fost una foarte puternică în termeni de interes public.