Stațiunea regală Sinaia are ca principală atracție Castelul Peleș, dar pe domeniul Peleș se mai află vilele Pelișor și Foișor. De asemenea, există ansamblul de la Vulpărie, un complex turistic mai vechi de 100 de ani, care face parte din patrimoniul natural al Domeniului Regal Sinaia. Anual, Domeniul Peleș este vizitat de peste 400.000 de turiști, peste 70% fiind străini. Mulți dintre cei care merg la Peleș vizitează și Castelul Cantacuzino de la Bușteni. Cele două castele sunt un adevărat magnet pentru turiștii străini atrași de arhitectura și de istoria Văii Prahovei. Chiar dacă are dimensiuni mai reduse și nu deține dotările tehnice ale Peleșului, Castelul Cantacuzino de la Bușteni are o priveliște fabuloasă - spre Crucea de pe Caraiman - și impresionează prin stilul arhitectural cu specific local (neoromânesc).
Povestea fascinantă a Domeniului Regal Peleș a-nceput în anul 1866, când Principele Carol I, ales domn al României, a făcut prima vizită la Sinaia, în luna august a acelui an. A fost atât de încântat de frumusețea micului sat de munte de la acea vreme, cunoscut ca Podul Neagului, încât a hotărât construirea unui castel în acest loc retras și pitoresc, la Piatra Arsă.
În 1872, Carol I a cumpărat terenul de 1.000 de pogoane pe care astăzi se află Domeniul Peleș, iar lucrările au început în 1873, sub coordonarea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi s-au făcut lucrările de amenajare a parcului, au fost reorganizate cursurile subterane de apă și au fost stopate alunecările de teren.
Timp de doi ani, 300 de muncitori au lucrat la amenajarea parcului, iar Carol I a supravegheat personal lucrările. În 1875 s-a pus piatra de temelie a castelului. Aici au fost îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
Parcul domeniului poate fi admirat și astăzi. În zona de la tunuri - capturate de la otomani, în Războiul de Independență - se află câteva exemplare istorice de alun turcesc. În vecinătatea castelului există și un chiparos foarte valoros, care provine din America de Nord, de pe Coasta de Vest.
Cel mai modern castel din Europa, acum 100 de ani
Castelul Peleș a fost construit timp de 41 de ani (între anii 1873 și 1914), cu tehnologie de ultimă generație la vremea ridicării lui. A fost primul castel iluminat integral, cu încălzire centralizată și lifturi, inclusiv pentru mâncarea care ajungea în salonul de servit prânzul. Felul în care s-au folosit inclusiv elementele naturale pentru încălzirea castelului sunt aproape similare cu cele ale clădirilor „verzi” de astăzi. Nu doar arhitectura deosebită sau valoarea castelului sunt foarte importante pentru această bijuterie a patrimoniului cultural românesc. Elementele de noutate pe care le-au adus arhitecții i-au ridicat valoarea încă de la început.
Peleșul este fascinant și pentru tehnologia folosită cu peste un secol în urmă. Poate fi considerat una dintre primele clădiri „smart” sau „verzi” din lume, care folosesc legile naturale pentru aerisire sau încălzire. Astăzi, aceste soluții tehnice sunt considerate invenții de ultim moment, însă Peleșul ne arată că arhitecții le cunoșteau și le foloseau cu mult timp în urmă. Încălzirea centralizată a Peleșului se făcea prin fierberea apei la subsol, în cazane. Aburul rezultat din fierbere urca în calorifere și în niște elemenți de mari dimensiuni, montați în subsol.
În subsolul castelului sunt 13 tuneluri dispuse razant. Pe acolo intră aerul din exterior, în mod natural. Trecând prin aceste tuneluri se ridică aerul care iese din gurile de aer cald din pardosele și în lambriuri. Este încălzire prin inducție. Nu se vede niciun calorifer din castel. Toate sunt protejate de măști, în primul rând pentru aspect, dar și pentru că erau foarte fierbinți. De asemenea, aici existau toaletele cu bazin de semiînălțime, din 1883, lucrate în Germania. Brevetul acestor toalete este din 1886, când ar fi fost inventate de Thomas Crapper, în Marea Britanie. Totuși, tehnologia era folosită deja în 1883, iar dovada o aduce castelul Peleș.
Puțini știu că Peleșul are, încă de la început, și un aspirator mural central pentru praf, aceasta fiind încă o invenție remarcabilă a tehnologiei din 1883. De asemenea, la intrarea în biblioteca pentru oaspeți, pe partea dreaptă, există câteva portrete ale membrilor familiei regale - strămoși ai Regelui Carol I - pictate de celebrul Gustav Klimt, în perioada lui de tinerețe.
Obiectele cele mai valoroase
Peleșul este primul castel din Europa electrificat complet, din 1883, când a avut loc prima inaugurare. Cele mai valoroase elemente sunt decorațiunile sculptate în peste 40 de esențe diferite de lemn.
Foarte scump este furnirul de rădăcină de nuc, dar și lemnul de piper sau cel de vanilie. De asemenea, lemnul de tec, un lemn foarte dur, se regăsește într-unul dintre saloanele castelului. Povestea spune că ar fi lucrat trei generații de artiști, timp de 100 de ani, la realizarea obiectelor mobilierului din lemn de tec.
Peleșul a fost dotat și cu lift electric pentru persoane, din 1903, când deja exista un lift pentru mâncare. Tot în castel, în Sala Maură, poate fi admirat și un superb covor persan care face lumină în percepția românilor legată de acest tip de covoare. Covoarele persane erau lucrate din mătase și nu erau groase, ci foarte subțiri. Cele groase sunt covoarele turcești sau covoarele din smirnă.
Cel mai valoros apartament al castelului este cel Imperial, destinat oaspeților, care a valorat 12 milioane de dolari în momentul realizării lui. În acest apartament, în care se intră prin ușa unui dulap - la fel ca în alte încăperi cu intrări secrete, prin false dulapuri situate în pereții Peleșului - cele mai valoroase piese sunt obiectele de mobilier cu intarsie din rădăcină de nuc. Pielea care îmbracă interiorul are 500 de ani și toate covoarele au fost lucrate la Viena.
Aici au locuit mai multe personalități ale Europei, printre care Prințesa Sisi a Austriei, Ferdinand I, regele Bulgariei, Wilhelm al II-lea al Germaniei, Feldmareșalul Mackensen și mulți alții.
Castelul Pelișor, situat în imediata apropiere a Castelului Peleș, este de dimensiuni mai mici, fiind ridicat între anii 1899-1902 de arhitectul ceh Karel Liman. Mobilierul și decorațiunile sunt opera artistului vienez Bernhard Ludwig. Castelul a devenit, începând din anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României. Regele Carol I a dorit ca această bijuterie arhitecturală să fie reședința principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Castelul are doar 99 de încăperi, față de Peleș, care are 160.
Nababul îl ironiza pe Regele Carol I
Castelul Peleș și Pelișorul sunt vizitate de peste 400.000 de turiști, în fiecare an, cei mai mulți fiind străini. Aceștia sunt doar cei care cumpără bilete pentru a vizita interiorul castelului, dar numărul celor care ajung pe Domeniul Peleș este estimat la peste un milion, în fiecare an.
Lângă Sinaia, la Bușteni, se află un alt castel care a devenit recent o atracție pentru sute de mii de vizitatori - Castelul Cantacuzino - unul dintre cele mai frumoase monumente din România, unde Nababul (prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino) a găsit, la începutul secolului trecut, cea mai frumoasă priveliște din Carpați și a ales locul ideal pentru a ridica un castel care să poată concura cu Peleșul.
Se spune că Nababul îl ironiza pe Regele Carol I, după construirea castelului de la Bușteni, în 1911, spunând că Bucegii se văd mult mai frumos de la balconul lui și regele nu va avea niciodată o asemenea priveliște.
Castelul Cantacuzino și-a păstrat aproape intacte picturile interioare, vitraliile și alte decorațiuni, chiar dacă a fost transformat în sanatoriu MAI, după cel de-Al Doilea Război Mondial, când comuniștii au preluat puterea. Secretul conservării monumentului a fost păstrat de angajații spitalului și de localnici, până la retrocedarea clădirii și a domeniului.
Și Castelul Cantacuzino este vizitat zilnic de sute de turiști, estimându-se peste 300.000 de vizitatori în fiecare an. Este unul dintre puținele muzee din România unde în fiecare zi se face coadă de peste 100 de persoane la intrare, la fiecare tur ghidat, în timp ce ghizii abia fac față numărului mare de oameni din fiecare grup. Și aici, procentul turiștilor străini este dublu față de cel al românilor.
La nivelul anilor 2013-2014, Castelul Cantacuzino era deja vizitat de peste 60.000 de turiști pe an. Nababul își calculase foarte bine fiecare unghi al clădirii, astfel încât să se bucure de cea mai frumoasă imagine, atunci când privea spre Bucegi, fie de la balcon, fie din camera lui - singura cu fereastră spre Caraiman.
Astăzi, dormitorul prințului poate fi vizitat, fiind deschis publicului, dar dormitorul soției - cea mai mare cameră a castelului - se păstrează cu circuit închis. Camerele copiilor soților Cantacuzino sunt acum săli de expoziții. Sunt aduse periodic diverse expoziții de la mai multe muzee din Europa, în baza unei colaborări a administratorilor castelului cu diverse instituții culturale. În această perioadă poate fi admirată o expoziție temporară a aviației române.
Dincolo de priveliștea fabuloasă care se așterne în fața ochilor, mai ales de pe terasa din fața clădirii impunătoare sau de la balconul construit strategic de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, este fascinantă povestea conservării celor mai importante detalii de la interior.
Salonul central al Castelului Cantacuzino a fost ascuns efectiv de ochii reprezentanților PCR, zeci de ani. Localnicii știau foarte bine istoria castelului, dar au făcut un fel de pact, imediat după ce comuniștii au confiscat proprietatea, pentru a o transforma în sanatoriu al Ministerului de Interne, astfel încât să păstreze secretul comorilor din interior.
Localnicii au salvat operele de artă
Cineva a venit cu ideea genială de a acoperi picturile murale cu o peliculă de hârtie specială peste care s-a aplicat o pânză, iar deasupra s-a aplicat un strat de tencuială și s-a zugrăvit. Nimeni nu a mai știut apoi ce se ascundea sub acest strat protector despre care o legendă locală spune că ar fi fost inventat de un expert chiar cu scopul de a proteja monumentul, pe termen lung.
Picturile murale au reapărut, ca prin minune, iar tehnologia chiar a funcționat, pentru că după retrocedarea clădirii și după cumpărarea castelului de către noii proprietari, atunci când s-a trecut la restaurare doar a trebuit să fie îndepărtat ușor stratul de protecție, pentru a ieși la lumină pereții cu picturile intacte.
Cei care au lucrat la castel în perioada în care clădirea a fost folosită ca sanatoriu pentru Miliție erau locuitori ai orașului Bușteni și cunoșteau secretele monumentului, dar nimeni nu vorbea despre ceea ce se ascundea acolo. Se transmiteau informațiile în familie, dar copiii erau învățați de mici să nu vorbească despre castel, pentru a nu se afla ce minune este protejată în orașul lor.
În același salon central, dar și în restul încăperilor s-au putut păstra astfel și vitraliile originale, de la 1911, de o valoare inestimabilă astăzi. Sanatoriul a funcționat cu ușile și geamurile Nababului, acoperite parțial de câteva folii protectoare, pentru a nu atrage atenția celor care ajungeau acolo la tratament. Parchetul a fost și el acoperit discret și protejat atât de deteriorare, cât și de ochii celor curioși.
Candelabrul, șemineul și scara domino
Alte două elemente protejate în același mod de cei care le-ar fi putut distruge, în același salon central, sunt candelabrul și șemineul. Candelabrul a putut fi păstrat în timp ce clădirea funcționa ca spital, pentru că un expert a spus că nu poate fi dat jos fără a deteriora structura de rezistență a acoperișului, fiind prins chiar de grinda principală, cu o tijă metalică de 7 metri, dincolo de înălțimea tavanului. Astfel a rămas în toți acești ani funcțional.
Astăzi, salonul central dezvăluie, în toată splendoarea, dotările originale de care se bucura familia Cantacuzino, dar și oaspeții invitați la castel. O curiozitate a acestei construcții este și scara domino care pornește din salonul central și duce către etajul pe care erau poziționate dormitoarele. Scara de lemn a fost construită fără niciun fel de element metalic, având la bază o tehnologie „domino” care face ca fiecare treaptă să-și sprijine greutatea pe cea de sub ea, într-o armonie geometrică ideală.
Acum, castelul este atât muzeu, cât și unul dintre cele mai frumoase locuri din România unde se organizează evenimente de toate tipurile, de la cele private sau de business, până la cele culturale „cu ștaif”.
Ambele castele sunt decorate pentru Crăciun, în această perioadă, așteptându-și în continuare vizitatorii.
E nevoie de noi investiții, după zeci de ani de renovări
Castelul Peleș se putea vizita încă de la începutul secolului trecut, existând protocol pentru vizitatori din 1911. De asemenea, castelul a fost folosit și pentru vizitele diplomatice oficiale, inclusiv în perioada regimului comunist, când era închis pentru publicul larg.
Peleșul a fost renovat de statul român, din 1975 până în 1989, cu peste 100 de milioane de dolari. Lucrările au mai continuat până la retrocedarea Domeniului Peleș, dar este nevoie în continuare de investiții în renovări și întreținerea castelului, pentru a nu se deteriora.
În prezent se lucrează încă la reparațiile pentru acoperiș, dar în continuare va fi nevoie de consolidarea teraselor exterioare care nu au mai beneficiat de lucrările inițiale de renovare făcute până în 1989.
O nouă problemă a apărut în zona Peleșului în ultimii ani, după ce s-a exploatat masa lemnoasă din pădurile Domeniului Peleș, iar scurgerea apelor pluviale afectează zona castelului, mai ales atunci când ploile devin abundente. Specialiștii spun că în amonte ar fi nevoie de reîmpăduriri care să împiedice eventualele distrugeri care ar putea fi provocate de ploi, mai ales după ce o furtună puternică a făcut ravagii pe domeniu, în vara acestui an, în luna iunie.