Companii înregistrate în Germania (cu extensia Gmbh), în Olanda (BV), Marea Britanie (LTD), Franţa (SAS) sau Italia (S.P.A.) îşi fac loc în topul celor mai mari 500 de exportatori locali. Alături de ele se găsesc şi grupuri care operează importurile prin reprezentanţi fiscali. În total sunt circa 60 de astfel de exemple în topul celor mai mari 500 de exportatori locali. Este vorba de companii străine care nu sunt înregistrate în România – cu SRL-uri sau SA-uri -, dar care cumpără produse autohtone pe care apoi le trimit peste graniţă, scrie Ziarul Financiar.
De ce nu au ei sau de ce nu folosesc entităţile legale înregistrate local? „În aceste situaţii se pot regăsi, de exemplu, firme internaţionale care au o activitate puţin dezvoltată, ocazională sau care doresc intrarea rapidă pe piaţa din România“, explică Ciprian Lăduncă, managing partner la LCL Advisory.
El adaugă că avantajul principal al operării printr-un reprezentant fiscal este dat de eliminarea costurilor fixe generate de o entitate legală, precum salarii, chirii etc.
În plus, toate obligaţiile legate de TVA sunt îndeplinite de reprezentantul fiscal, aspect care limitează riscurile fiscale aferente. „În principiu, activitatea de comerţ pe teritoriul României şi chiar deţinerea în anumite condiţii a unor stocuri pe teritoriul României („consignment stocks“, „call of stocks“) nu presupun un sediu permanent (având rezultanta declarării de impozit pe profit) şi deci necesitatea înfiinţării unei prezenţe juridice în România“, spune un alt expert în fiscalitate.
Totuşi, este de menţionat că, indiferent de existenţa unui sediu permanent/fix pentru firmele străine, diversele tranzacţii de comerţ internaţional (în special, cele intracomunitare, cum ar fi achiziţii şi /sau livrări din/către alte state UE) pot genera obligaţii de înregistrare în scopuri de TVA (obţinerea unui cod de TVA românesc) în scop declarativ sau de plată TVA pe teritoriul României, în funcţie de situaţie.
(sursa: Mediafax)