La originea tragediei de la Caracal, în mod surprinzător, nu sunt problemele STS, ale Poliției sau ale Procuraturii, ci este ceva considerat banal: transportul. Lipsa mijloacelor de transport a fost trecută cu vederea de toate guvernele de până acum, iar oamenii sunt nevoiți să-și riște viața în fiecare zi, urcându-se în mașină cu necunoscuți. Statisticile Poliției sunt pline de fapte cu violență, de la tâlhării și violuri, până la crime, ale căror victime au fost autostopiștii sau șoferii, în ultimii 30 de ani, dar nu s-a luat nicio măsură. Mai mult, transportatorii nici măcar nu mai vor să participe la licitații, pe rutele din mediul rural, iar oamenii își joacă viețile la ruleta rusească.
O copilă de 15 ani s-a urcat într-o mașină, apoi a sunat la 112 și a povestit cum a fost răpită și violată de cel care a luat-o, “la ocazie”. Astfel începe tragedia de la Caracal. Cu autostopul, singura variantă pe care o au, în mediul rural, cei care vor să se deplaseze pe distanțe scurte. Deși este transport neautorizat, necontrolat și ilegal, instituțiile închid ochii, tocmai pentru că nu s-au găsit niciodată soluții care să elimine necesitatea autostopului, devenit normalitate în România. Transportatorii acuză autoritățile că nici măcar nu au căutat soluțiile, pentru că le-ar fi găsit destul de simplu. “În țările UE, aceste linii de transport se licitează, iar statul oferă 2 euro pe kilometru subvenție. Pe transportator nu-l mai interesează câți călători are, pentru că tot ce încasează din bilete se duce la stat. Astfel se poate avea un transport civilizat și în siguranță. La noi, dacă facem un calcul, pe un minimum de 14 curse dus-întors, pe zi, pe un traseu de 50 de kilometri, cu microbuzul, nu cu autocarul, ar fi nevoie de o subvenție de 1,5 euro pe kilometru, astfel încât să se acopere costurile și să rămână un minimum de profit pentru operator, de 10%”, a explicat, pentru Jurnalul, Nicu Ghițulescu, patronul uneia dintre firmele de transport rutier de persoane și vicepreședinte al Confederației Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (COTAR).
Confuzia poate să ucidă
Transportatorii mai spun că au observat cum, în ultima perioadă, oamenii nu mai țin cont de mașina pe care o aleg pentru a călători pe distanțe lungi, pentru că au ajuns să confunde “ridesharingul” cu “ia-mă nene”, iar acest lucru este periculos mai ales pentru copii. “Transportatori autorizați sunt în toată țara, dar s-a încurajat atât de mult ideea de «car sharing», respectiv «transport alternativ», încât mulți cred că se pot urca, fără probleme, în orice mașină. Mai ales copiii cred asta, iar noi am stat de vorbă cu cei care călătoresc și cu autocarele noastre, tocmai ca să ne dăm seama ce se întâmplă, la nivelul percepției publicului nostru țintă. Astfel am descoperit pericolul confuziei care se face, în special de către tineri. Mai mult, în acest moment, prin ordonanța de urgență dată de guvern, pentru «transportul alternativ», practic, până în luna noiembrie, oricine vrea, poate să facă transport de persoane, pentru că nu mai există niciun fel de control în trafic. Și astfel, găsim un nenorocit care răpește, violează și omoară fete de 15 ani, pe care le ia la autostop, pentru că s-a încurajat prin lege acest fenomen”, mai spune transportatorul.
Subvenții doar pe căile ferate
Sursele de finanțare pentru subvenționarea transportului în comun local și interjudețean ar putea veni de la bugetul statului, prin consiliile județene și consiliile locale. Unele zone din țară beneficiază de transport în comun subvenționat de stat, dar sunt foarte puține. România are 2.861 de comune, iar 85% din suprafață este în mediul rural, peste 60% dintre rutele locale și interjudețene fiind neacoperite de transportul feroviar sau rutier cu microbuze și autocare. CFR Călători și operatorii privați care transportă persoane pe căile ferate primesc 80% subvenție de la stat, la care s-au adăugat, din martie 2017, 120 de milioane de euro pentru biletele gratuite ale studenților. Chiar și acest buget ar putea fi redirecționat, spun transportatorii rutieri de persoane, către susținerea unor rute pentru care niciun operator privat nu mai vrea să participe la licitații.“Operatorii nu pot să liciteze, dacă știu că vor merge cu autocarele și microbuzele goale. Sunt mai puțini călători decât necesarul care ar putea acoperi măcar costurile firmelor”, explică transportatorul.
Copilul nu face diferența între “car sharing” și “ia-mă nene”. Pentru a evita astfel de tragedii, mai ales copiii ar trebui să știe că trebuie să se urce doar într-un mijloc de transport autorizat, care poate fi controlat, verificat, iar la volanul mașinii nu este un psihopat.
Nicu Ghițulescu, vicepreședinte COTAR