„Doamna cu lampa”, cum mai era alintată ambițioasa Florence Nightingale, a schimbat destinul a milioane de oameni, fie răniți sau bolnavi, victime ale interminabilelor conflicte europene din secolul al XIX-lea, fie femei sau fete active în domeniul sănătății, într-o perioadă în care meseria de asistentă medicală era considerată una deloc respectabilă. Botezată după locul de naștere - Florența, Italia -, Florence a fost crescută și educată în spiritul burghez al Angliei secolului al XIX-lea. Pasionată de limba latină, matematică - disciplină care o va ajuta să ordoneze mai târziu remarcabile statistici - și filosofie, Florence a realizat încă din adolescență că nu va păși pe drumul bătut de majoritatea fetelor de seama ei: măritiș și întemeierea unei familii.
Misiune de Sus
La 16 ani, Florence și-a anunțat tatăl, un negustor înstărit și deschis la minte, că aude regulat vocea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, El - era convinsă tânăra - îi încredințase deja o misiune: aceea de a purta de grijă oamenilor suferinzi. Florence a spus „Da” acestei provocări, doar că părinții, ușor derutați de natura divină a sarcinei primite de fiica lor, au ezitat. Copila, în schimb, n-a stat pe gânduri (mai ales că mama ei era hotărâtă s-o mărite repede). A plecat de acasă apucându-și viața în propriile mâini.
Mierea din văgăună
După ani buni în care s-a specializat în îngrijiri medicale - preocupare necalificată în acele vremuri, considerată chiar înjositoare pentru o femeie de condiție socială bună -, Florence a devenit expertă în probleme de sănătate publică. La 30 de ani, înduioșat de perseverența fiicei sale, William a sprijinit-o să urmeze cursuri de specialitate în Germania, una dintre puținele țări care acordau în acea epocă atenția cuvenită școlii de asistență medicală. La revenirea în Anglia, la Londra, Florence avea să fie recomandată de Liz Herbert, soția secretarului de stat Sidney Herbert, pentru ocuparea postului de directoarea a spitalului pentru femei din Harley Street. „A transformat acea văgăună într-o clădire în care puteai să lingi miere pe jos, dotată cu bucătărie proprie, farmacie, grupuri sanitare moderne, lifturi. O minune!”, remarca, la acea vreme, celebrul scriitor Charles Dickens.
Fuga pe frontul Crimeei
Adevăratul examen pentru Florence Nightingale a fost însă Războiul Crimeei, desfășurat în perioada 1853-1856. „Când au izbucnit luptele și ziarele au început să publice știri despre starea îngrozitoare a soldaților britanici răniți, Florence, care era atunci șefa Instituției pentru îngrijirea femeilor nobile bolnave din Londra, s-a numărat printre primii care au reacționat. Vechiul prieten Sidney Herbert, activ de data aceasta la Ministerul de Război, a rugat-o să conducă un grup de asistente și să supravegheze asistența medicală în spitalele britanice din Turcia”, nota istoricul John Bew, profesor la King’s College din Londra, în volumul colectiv „Titani ai istoriei” (Litera, 2019).
Minunea de lângă Istanbul
Florence și asistentele pe care le avea în subordine au ajuns la Spitalul Barrack din Scutari (lângă Istanbul) în noiembrie 1854. „Luptându-se cu condițiile mizerabile și cu lipsa cronică de provizii, confruntându-se cu surori medicale refractare, care se îmbătau frecvent, și cu doctori intransigenți care ezitau să recunoască autoritatea unei femei, Nightingale a reușit să transforme radical spitalul și oamenii” - mai arăta profesorul Bew în studiul citat. Atât de bine și-a făcut treaba încât a dat peste cap inclusiv statisticile. Când a ajuns Florence la Scutari, rata mortalității era de 50%. Când a plecat, era de numai 2%.
A pus umărul la crearea Școlii Medicale Militare
Succesul a amețit-o un pic pe fata burgheză care la 16 ani stătea la taclale cu Dumnezeu. La revenirea pe Tamisa, Florence și-a stabilit un nou țel, jurându-și să nu se odihnească până nu va transforma din temelii întregul sistem medical (învechit) în care era prinsă armata britanică. Și-a abandonat postul călduț de pe Harley Street dintr-o mișcare - „Gata, am scăpat de acest mic mușuroi!” - și s-a concentrat pe noua sarcină autoimpusă. Una deloc ușoară. „În acest sens - remarca istoricul John Bew - Florence Nightingale a organizat comitete regale și comisii comune, a conceput rapoarte și statistici complexe, esențiale pentru înființarea Școlii Medicale Militare. Când și-a îndreptat atenția asupra stării de sănătate a soldaților din India, a devenit imediat o autoritate supremă. Înainte să-și ocupe poziția în Asia, majoritatea viceregilor îi cereau sfatul”.
Zece ani în întuneric
Florence Nightingale a instruit moașe și surori pe care le-a distribuit apoi în aziluri destinate săracilor, s-a luat de piept cu medicii până a obținut oficial acordul ca asistentelor să li se permită accesul în sălile de operații, iar în 1860 a inaugurat prima școală de asistente medicale din lume, în cadrul spitalului St. Thomas, din Londra. Florence Nightingale a trăit până la vârsta de 90 de ani, refuzând publicitatea și recompensele statului. Era atât de modestă și de retrasă încât abia după ce s-a stins din viață a răzbătut în spațiul public o informație tulburătoare: Florence își petrecuse ultimul deceniu în întuneric total. Orbise la 80 de ani...
Consultații prin corespondență
După revenirea de pe frontul Crimeei, Florence Nightingale s-a îmbolnăvit atât de grav, încât a rămas paralizată vreme îndelungată. Oferea însă consultații de pe patul de suferință miniștrilor, secretarilor de stat, generalilor sau soldaților care-i solicitau sprijinul grație unei metode ingenioase: corespondența. Florence a scris astfel nu mai puțin de 17.000 de scrisori, un număr fantastic în istoria epistolografiei!
Florence Nightingale a fost poreclită „Femeia cu lampa” datorită turelor de noapte pe care le-a inițiat la spitalul din Scutari, Istanbul
Înainte să-și ocupe poziția în Asia, majoritatea viceregilor cereau sfatul lui Florence Nightingale”, John Bew, istoric
Florence Nightingale a refuzat să fie numită eroină. De asemenea, a declinat propunerea autorităților de a se întoarce cu mașina de pe frontul Crimeei, respingând, odată ajunsă în Anglia, și invitațiile la recepțiile organizate în cinstea sa
17.000 de scrisori medicale se estimează că ar fi scris Florence Nightingale
Confruntându-se cu surori medicale refractare, care se îmbătau frecvent, și cu doctori intransigenți care ezitau să recunoască autoritatea unei femei, Nightingale a reușit să transforme radical spitalul și oamenii”, John Bew, istoric