Poate unii își mai amintesc de filmele americane pe care le vedeam la video în grupuri pe la câte cineva acasă și ne gândeam cum ar fi să mergem pe stradă și să mâncăm și noi un hotdog sau să ne oprim la vânzătorul de cafea și să luăm și vreo două ”donuts” (gogoașă). Vremurile s-au schimbat și acum dăm peste ele la tot pasul. Dar care le-o fi povestea?
Și de ce sunt americanii atât de înnebuniți după hotdog? Mai ales că nu este nici pe departe originar din SUA, ca multe alte produse care acum au devenit iconice pentru lumea de dincolo de ocean.
Să începem cu umilii cârnați.
Originile lor pot fi urmărite încă din anul 700 î.Hr., odată cu menționarea lor în Odiseea lui Homer. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult în timp decât la capitolul consistență și condimente. În Lumea Nouă, cârnații moderni au ajuns odată cu imigranții germani în anii 1800, pentru că aceștia nu și-au lăsat în urmă tradițiile culinare.
Se pare că primii hotdog erau numiți dachshund sausages, adică un fel de cârnați teckel, și erau vânduți de un imigrant german dintr-un cărucior de mâncare în New York-ul anilor 1860. Mai mult ca sigur așa și-au primit numele de hot dog, (câine fierbinte). Probabil că la întrebarea ce este un dachshund , era mai simplu răspunsul câine. Chiar și noi acum le spunem acum câine-cârnat la simpaticii teckeli.
În jurul anului 1870, un imigrant german, Charles Feltman a deschis primul stand de hotdog din Coney Island. Anul acela, a vândut peste 3.600 de frankfurters (cârnați nemțești). Un vânzător de cârnați din St Louis a încercat să vândă cârnații cu tot cu mănuși, pentru că erau destul de fierbinți. Dar când a rămas fără mănuși, s-a gândit că e mai simplu să îi așeze într-o chiflă albă. Ca urmare, în St Louis este locul de naștere al chiflelor pentru hotdog.
Responsabil de popularizarea hotdogului în Statele Unite ale Americii pare să fi fost Nathan Handwerker, un imigrant evreu din Polonia. În 1915, Handwerker lucra la un stand de hot dog din Coney Island, ca angajat. Un an întreg a trăit doar cu hotdogs și a dormit pe podea din bucătărie pentru a economi 300 de dolari, suficienți pentru a-și cumpăra și el un stand. Cum era un om de afaceri priceput, a vândut la jumătate de preț față de fostul său angajator, pe care l-a și scos, astfel, de pe piață. Așa s-a născut Nathan’s Famous.
Nu a trecut foarte mult timp și hotdogul ajunsese mâncarea preferată la meciurile de baseball. Unii cred că acest lucru se datorează lui Chris von der Ahe, proprietarul echipei St Louis Browns și al unui bar local. El a venit cu ideea de a vinde hotdog pentru a face și berea să curgă mai bine; alții susțin că a fost Harry Stevens, un concesionar al stadionului de baseball New York Giants. Oricum ar sta lucrurile, cu siguranță acum sunt de nelipsit de pe vreun stadion de baseball.
Încet-încet, hotdogul și-a făcut drum de la Est, la Vest.
De la New York, în Los Angeles a devenit larg răspândit în cultura americană: la tradiționalele grătare din curte și la sărbătorile din 4 iulie.
Și-a făcut loc și într-un meniu de la Casa Albă în 1939. În anul acela, Regele George al VI-lea al Marii Britanii a făcut prima vizită regală în SUA. Franklin D Roosevelt și prima doamnă au găzduit un picnic, la care Eleanor a decis să servească hotdog. Era primul hotdog al cuplului regal, iar Regina ar fi întrebat simplu: „Cum mănânci asta?”
Nu doar că au aflat repede cum se mănâncă, dar se pare că Regelui i-a plăcut atât de mult, încât a mai cerut unul.