Ministrul britanic al apararii de la inceputul anilor 1960, John Profumo, a ramas in istorie inclusiv pentru aventura amoroasa cu o femeie suspectata ca ar fi fost spion sovietic. Dar documentele scoase recent la lumina din arhivele serviciului de contraspionaj MI-5 arata ca a mai avut o iubita, tot agent, si care lucra pentru Germania nazista.
Conform documentelor MI-5, in anii 1930, cand Profumo studia la Oxford, a avut o relatie cu modelul Gisele Winegard si care, plecata ulterior la Paris, a devenit agent german. Despartindu-se, au pastrat legatura, continuand sa-si scrie chiar si dupa ce Profumo a fost ales in parlament.
In 1963, Profumo s-a vazut obligat sa demisioneze din functia de ministru al apararii din cauza iubirii sale pentru Christine Keeler, o frumoasa bruneta care, dupa cum s-a dovedit ulterior a fost, in acelasi timp, si amanta adjunctului atasatului militar al ambasadei URSS la Londra, Yevgheni Ivanov. Nici acum nu se stie insa daca, intr-adevar, a transmis informatii diplomatului sovietic, scrie BBC.
Dar faptul ca un ministru conservator s-a pretat la o astfel de relatie, plus banuielile contraspionajului ca ar putea fi vorba de un agent, l-au determinat pe Profumo sa renunte la functie. In plus, el a recunoscut ca a mintit in parlament in privinta legaturilor sale de dragoste si, conform traditiei, ministrii prinsi cu minciuna de alti parlamentari trebuie sa isi prezinte demisia.
Mai mult, Profumo a renuntat definitiv la politica, tot restul vietii refuzand sa vorbeasca despre legatura lui scandaloasa cu amanta unui diplomat sovietic. Acesta din urma a fost chemat de urgenta la Moscova, unde sotia i-a cerut divortul. Dupa retragerea sa, Profumo a lucrat timp de 40 de ani ca voluntar pentru organizatia de binefacere Toynbee Hall, care ii ajuta pe saracii din estul Londrei si unde, printre altele, spala vase si toalete.
Cele mai noi documente desecretizate desecretizate de serviciile speciale se refera la relatia lui Profumo cu un agent nazist. Printre altele, spionajul britanic a interceptat o scrisoare semnata de Edward Winegard, fostul sot american al Giselei. Dupa eliberarea Parisului, in 1944, Winegard a fost seful inchisorii unde erau detinuti colaborationistii, printre care si Gisele. Reusind sa o elibereze, el s-a casatorit cu tanara femeie si astfel a descoperit “scrisori cu caracteri sentimental de la Profumo”.
Inca nu se stie daca in anii 1930, cand Profumo si Gisele s-au cunoscut la Oxford, ea lucra deja pentru spionajul Germaniei naziste. Se stie insa ca in 1935 si 1936, ea a fost deportata din Marea Britanie, pentru ca nu avea autorizatie de munca. In plus, s-a aflat ca, in 1938, Gisele a intretinut “relatii intime” cu atasatul militar al Germaniei la Paris. Ca urmare, ministerul britanic de interne a recomandat sa-i fie interzisa intrarea in Anglia.
Gisele a ramas la Paris pe toata durata ocupatiei germane. A devenit amanta unui ofiter al spionajului german, caruia i-a nascut un copil. In plus, a avut legaturi stranse cu un general german. Dupa casatoria cu Edward Winegard, cuplul s-a stabilit in sudul Frantei, dar in anii 1947-1948, serviciile americane au acuzat-o pe Gisele si pe sotul ei ca au oferit adapost unuia dintre sefii spionajului nazist. Cei doi au renuntat la tot si s-au mutat in Maroc, unde au lucrat pentru postul de radio “Vocea Americii”, de unde Gisele a fost concediata in 1950, pentru convingerile ei pro-germane.
In ceea ce-l priveste pe Profumo, in timpul razboiului el a fost in armata si, din cand in cand, pastra contactul cu Gisele. Oricum, legatura a durat pana in 1950, desi colaborarea femeii cu serviciile germane fusese, intre timp, dovedita. In 1951, Gisele a incercat sa obtina viza britanica, dar cererea i-a fost refuzata pe motiv de “santaj”. Nu se stie la adresa cui. La rubrica “garant” era trecut numele lui Profumo.
Unii experti cred ca Profumo era santajabil. Altii resping aceste presupuneri, sustinand ca, de fapt, “era vorba despre un om cosmopolit, bogat, frumos si carismatic, dar care a ascuns informatii despre viata lui sexuala”. “In anii 1950 el nu era un politician de prim rang si nu reprezenta un risc pentru siguranta statului. Era chiar insurat la acel moment”.
Dar scandalul izbucnit in 1963 in legatura cu relatia cu un presupus agent sovietic a distrus, practic, reputatia intregului guvern Harold Macmillan, antrenand demisia acestuia din urma. Atunci, partidul conservator nu a reusit sa se distant4eze de scandal si, la alegerile din 1964, puterea a trecut in mainile laburistilor.