În ultimii an, tot mai mulți preoți se rup de Biserica Ortodoxă Română (BOR), acuzând abuzurile de la vârful instituției religioase. Ulterior iau calea așa-numitelor biserici „schismatice”, care au apărut în toate colțurile țării. Cea mai mare dintre ele, Mitropolia Autonomă Episcop Gherasim, a luat anul trecut un avânt uriaș și a devenit inamicul numărul 1 al BOR.
Părintele are ochii în lacrimi și un nod în gât îl face să rostească cuvintele rar. „Trec pe lângă biserica pe care am făcut-o și îmi plâng ochii că nu pot să intru în ea. Eu am făcut biserica asta din nimic... din nimic am făcut-o și acum mă dă afară. Cum să nu mă doară sufletul? Biserica asta e precum copilul meu”. Preotul Nicolae Goleșteanu a fost alungat din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, reproșându-i-se că, după jumătate secol de slujire, a încetat să mai asculte de episcopul locului. „Se spune că trebuie să iertăm de șapte ori câte șapte. Poate dumnealui, episcopul, să se mai împărtășească? Căci se spune că, în momentul în care ești certat cu cineva, nu ai voie să te împărtășești”, se întreabă retoric preotul Goleşteanu.
Cum a început totul
Până nu demult, preotul Goleșteanu era considerat un părinte devotat și plin de energie. De-a lungul carierei sale construise sau renovase trei lăcașe de cult din patrimoniul Arhiepiscopiei și era văzut cu ochi buni de ierarhi. Ultima biserică a ridicat-o de la zero. Fără să ceară nimic de la superiori, a transformat o fostă groapă de gunoi din satul său într-un loc de închinăciune. Mai întâi a găsit un enoriaș dispus să cedeze terenul. Apoi a umblat după ctitori. „Bunul Dumnezeu a dat și am găsit un fiu al satului dispus să facă totul din bănișorul lui”. A vegheat zi și noapte, a plătit muncitorii, a căutat ajutoare printre săteni, a păzit noaptea materialele de construcție. Iar în 2002, cu mari sacrificii, totul a fost gata. Și crede că Dumnezeu i-a arătat că tot efortul său nu a rămas neobservat, deși inițial totul părea să se transforme într-un coșmar. La scurt timp după terminarea construcției, un incendiu puternic a mistuit totul. Iar în cenușa lăcașului de cult a observat un miracol: sub muntele de pulbere, în zona unde fusese altarul, a găsit crucea de lemn neatinsă de foc. A îngenuncheat, s-a rugat și a hotărât să o ia de la capăt. A ridicat biserica din nou și nici nu s-a uscat bine agheasma de la sfințire de pe pereți, că a și intrat în conflict cu mai-marii Arhiepiscopiei. A fost mutat din biserica pe care a ridicat-o și pus să facă un drum de trei kilometri până la un alt lăcaș de cult. Apoi, când a fost văzut participând la slujba preotului Giorgică Vatră, un alt preot devenit persona non grata în eparhie, a fost caterisit.
Unde îşi găsesc refugiul
„Frica de a fi dat afară e cea mai mare spaimă a preoților, căci, spre deosebire de alte meserii, noi nu mai putem profesa în altă parte, dacă ne punem rău cu conducerea. Nu te mai primește nimeni în nicio biserică, în orice colț al țării. Iar superiorii conștientizează lucrul acesta și ne șantajează”, explică, sub protecția anonimatului, un preot activ al Bisericii Ortodoxe Române. Și totuși, în ultimul timp, tot mai mulți preoți ajunși în situația părintelui Goleșteanu au decis să se asocieze sub diverse mișcări religioase, nerecunoscute oficial, care fac concurență bisericii tradiționale.
Despre una dintre ele, Mitropolia Moldo-Vlahiei, activă în nordul Moldovei, ați putut citi anul trecut în Jurnalul Național. Dar cea mai mare dintre aceste mișcări este cea la care s-a afiliat preotul Goleșteanu și alți zeci de preoți din sudul României și se numește Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim”. „Noi am vrea să fim o alternativă pentru prigoana care s-a abătut asupra unor preoți și asupra unor enoriași în ultima vreme. Aș putea spune că, după ani de slujire în biserică și după moartea celui care a fost Patriarhul Teoctist, s-a simțit în biserică o mare neliniște, o mare tulburare. Nu aș putea spune care este motivul acestei tulburări, dar din mesajele pe care le primesc aflu de foarte mulți clerici și enoriași nemulțumiți de ce se întâmplă azi în sânul Bisericii Ortodoxe”, ne spune capul Mitropoliei Autonome, Înaltpreasfințitul Gherasim Bratu, cel care a devenit alternativă și pentru alți preoți alungați sau plecați de bună voie din sânul BOR. De pildă, preotul Gabriel Mascas, care și-a dat demisia de la Arhiepiscopia Tomisului, după ce a intrat în conflict cu ierarhul după ce a îndrăznit să înființeze un sindicat al preoților. Mascas acuză teroarea de la vârful BOR. „Preoților le este frică să vorbească. Hristos nu i-a învățat să fie lași. Arsenie Boca a spus foarte clar: nu am venit să vă mântuiesc, am venit să vă trezesc, să spuneți adevărul, pentru că Hristos a fost un ostaș al Adevărului, din cauza aia a murit pe cruce: pentru Adevăr, nu pentru minciună, nu pentru corupție, nu pentru jaf!”. Un alt preot afiliat la mișcare e părintele Vasile Guriță, care și-a dat demisia în 2008 din Arhiepiscopia Tomisului, împreună cu fiul său, Ciprian. „Nu mai suportam abuzurile la care eram supuși. Am fost alungați pentru că ierarhul voia să ne ia biserica și să o dea altcuiva”, susține părintele. Episcopul Gherasim a fost la rândul său preot al Bisericii Ortodoxe Române până s-a pensionat. Ulterior a decis să își facă propria mișcare religioasă simțind că ar putea completa o lipsă din viața spirituală a României. „Biserica Ortodoxă Română, de ar avea putere absolută, tot nu ar mai putea cuprinde totul, pentru că nu poți fi tuturor toate. Un gospodar are un lan de grâu. Dar după cum știm, după recoltă, mai rămân și boabe, și spice de grâu neculese. Dumnezeu a dat ca și spicele acestea să fie necesare păsărilor cerului, iar boabele - târâtoarelor pământului. La fel, mai există de cules în acest lan al credinței și pentru bisericile mai micuțe”.
Acuzaţii grave de ambele părţi
Biserica Ortodoxă Română nu se împacă însă cu această idee și a declarat război deschis acestei mișcări, despre care spune că nu e recunoscută de nicio biserică ortodoxă din lume. „Noi avem un tomos de recunoaștere de la Mitropolitul John al New Yorkului, în care se spune că este recunoscut sinodul”, se apără Gherasim Bratu. Patriarhia, în schimb, spune că „mitropolitul Ioan de New York nu face parte din Biserica Ortodoxă din America” și acuză mișcarea ÎPS Gherasim ca fiind o sectă. „Nu e adevărat că suntem sectanţi. Dacă nu ești cu ei, ești împotriva lor, chiar dacă ei sunt conștienți de succesiunea apostolică, adică la noi există izvorul harului primit de la Apostolul Andrei, pentru că cel care l-a hirotonit pe Mitropolitul John al Americii a mai hirotonit și alți episcopi, care au fost primiți în bisericile oficiale”, susține IPS Gherasim, convins că opoziția puternică pe care a întâmpinat-o din partea Patriarhiei are altă explicație, mai puțin „dogmatică”. „Banul este cauza monopolului. Banul face și desface, încuie și descuie uși. Ei au pus monopol pe orice. Pe vin bisericesc, pe prescuri, nu ai voie să vinzi o lumânare dacă nu ai binecuvântarea Patriarhiei, nu poți să vinzi o cruciuliță, o icoană. Dar, de când lumea și pământul, în țara noastră au fost meșteri iconari care trăiau din asta. Au pus un monopol pe tot ce înseamnă Biserică. Dar nu poți să pui monopol pe Dumnezeu!”.
„Ei au pus monopol pe orice. Pe vin bisericesc, pe prescuri, nu ai voie să vinzi o lumânare dacă nu ai binecuvântarea Patriarhiei, nu poți să vinzi o cruciuliță, o icoană. Dar, de când lumea și pământul, în țara noastră au fost meșteri iconari care trăiau din asta. Au pus un monopol pe tot ce înseamnă Biserică. Dar nu poți să pui monopol pe Dumnezeu!”, IPS Gherasim
În ultimii ani, pe fondul unor probleme dintre preoţii parohi şi unii dintre superiorii lor, au apărut tot mai multe biserici concurente. Multe dintre acestea se bucură de un real succes în rândul enoriaşilor, care preferă să-şi urmeze duhovnicul indiferent de problemele cu care acesta se confruntă în carieră
La Focşani, trei enoriaşi au fost excomunicaţi din rândul bisericilor ortodoxe „din toată lumea”, de către conducerea Episcopiei Buzăului și Vrancei, pentru că au luat apărarea unui preot. Cei trei excomunicați din Biserica Ortodoxă nu au dreptul să intre în nicio biserică ortodoxă, inclusiv cele din străinătate cu care biserica noastră este înfrățită.