Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Economie Prețul petrolului nu a luat foc, dar spaimele nu s-au stins. Conflictul Iran-Israel arde la buzunar

Prețul petrolului nu a luat foc, dar spaimele nu s-au stins. Conflictul Iran-Israel arde la buzunar

de Dan Constantin    |   

Pentru prima dată în ultimele trei luni prețul petrolului a depășit în aprilie pragul de 90 dolari/baril,conflictul în prag de explozie din Orientul Apropiat fiind cauza principală a creșterii cotațiilor la contractele de livrare.

În decurs de o lună prețul a urcat cu 10 la sută; indicația pe bursă este „cumpără”, deci se așteaptă scumpiri. Închiderea traficului comercial prin Strâmtoarea Ormuz, cheia deținută de Iran a aprovizionării cu țiței a Europei, ar provoca un nou șoc al petrolului, cu consecințe negative imediate resimțite de economia UE, dependentă în proporție de 98% de importurile cu acest produs energetic. Prețurile  carburanților preiau imediat  tensiunile și în România. În aceste zile premierul Marcel  Ciolacu  se află în vizită în țări din zona fierbinte a Golfului, vizând și contracte pe termen lung de aprovizionare cu petrol și gaze lichefiate. Rapoartele Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) avertizează că securitatea petrolului și pregătirea pentru situații de urgență rămân priorități ale lumii.

De câțiva ani, după ce s-a declanșat așa-numitul „război al petrolierelor”, strâmtoarea Ormuz apare ca un punct nodal pentru stabilitatea economică a lumii. Conflictul dintre Iran și Israel ajuns într-o fază acută readuce în prim plan pericolele care planează pentru circulația liberă pe acest culoar vital de transport. Lucrarea lui Tim Marshall - „Prizonierii geografiei. Zece hărți care îți spun tot ce trebuie să știi despre politica globală”- prezintă asul din mânecă pe care îl are Iranul: capacitatea de a închide Strâmtoarea Ormuz din Golf, prin care trec zilnic nave care transportă 20 % din necesarul de petrol al lumii. „În punctul ei cel mai îngust, strâmtoarea, cea mai importantă din punct de vedere strategic, are doar 34 km. Lumea industrializată se teme de efectul acestei închideri a Strâmtorii Ormuz timp de mai multe luni, anume creșterea vertiginoasă a prețurilor.” Tocmai de aceea - preciza autorul lucrării citate, apărută în anul 2015 - atât de multe țări presează Israelulul să nu treacă la acțiune. Iminența atacului asupra Iranului, anunțat de cabinetul de război israelian, este elementul care ține prețul petrolului pe bara de 90 dolari/baril. O creștere spre recordul de 141 dolari/baril, înregistrat în 4 iulie 2008, ar fi coșmarul de care economia lumii credea că a scăpat. Închiderea Strâmtorii Ormuz ar impune scoaterea din joc a unor surse de petrol din Golf și lungirea rutelor de transport prin ocolirea Africii. Creșterea prețului la petrol afectează rapid nu doar economia europeană, ci și China și Statele Unite, prin impulsul asupra inflației. 

Tributul războaielor: purtăm vânătăile provocate de Putin

Perturbarea pieței petrolului ca urmare a izbucnirii unui conflict și mai greu de gestionat prin extinderea tensiunilor din Orientul Mijlociu spre Țările Golfului ar afecta direct, în primul rând, economia europeană supusă deja unor dezechilibre în urma războiului dintre Rusia și Ucraina. Ar fi un nou tribut pe care europenii trebuie să-l plătească.

Înainte de atacul Iranului asupra Israelului, Europa tocmai anunța că „și-a luat înapoi destinul energetic în propriile mâini”. Sub acest titlu este difuzat, în 12 aprilie, un comentariu semnat de Fatih Birol, director executiv IEA, alături de Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene. Cei doi cosemnatari translează sintagma „iarna nu-i ca vara”, spre altă realitate evidentă, „pacea nu-i ca războiul”. Ei observă, ca să ne introducă în subiect că „primăvara a venit, iarna a trecut”, dar nu oricum. „La fel ca iarna trecută, Europa a ieșit din a doua iarnă de la invazia Ucrainei de către Rusia, fără lipsuri de energie, întreruperi de curent, locuințe reci sau întreruperi de aprovizionare. Dimpotrivă, Europa a încheiat iarna cu o piatră de hotar remarcabilă pentru sectorul său energetic: depozitele de gaze din UE erau pline la aproape 60%, o cantitate-record. Liderii celor două mari instituții observă că „acest lucru nu este captat de titluri, dar contează”. Dacă presa nu a fost interesată de subiect, Birol și von der Leyen ne reamintesc cum Putin a încercat în 2021, în prag de iarnă,  „să joace pe dependența noastră de gaze, să crească influența Rusiei pe această cale. Apoi, a urmat invazia Ucrainei. Și președintele Putin a decis, confruntat cu solidaritatea europeană, să folosească această pârghie împotriva noastră, împotriva Europei, prin tăierea aprovizionării cu gaze și utilizând ca armă prețul ridicat al combustibilului.”. Miezul articolului citat constă în evidențierea consecințelor situației în care a fost pusă UE și a modului de acțiune în fața crizei.

Au trecut vremurile dependenței Europei de Rusia

„Cu toții purtăm vânătăile provocate de deciziile lui Putin. Europenii s-au luptat cu presiunile rezultate asupra costului vieții. Și, pe măsură ce nivelurile de stocare a gazelor au scăzut, acestea au devenit un barometru al vulnerabilității noastre, al insecurității noastre energetice. Dar acel barometru este acum stabil, pus pe direcția corectă. Soluțiile noastre au fost bune. Europa a făcut progrese reale în  îmbunătățirea rezilienței sistemului său energetic. Prețurile gazelor au scăzut brusc, de la începutul anului ele sunt constant sub 30 de euro pe megawatt oră.”. 

IEA și UE au acționat cu un răspuns structural la această criză, prin investiții masive în energia regenerabilă, creșterea eficienței energetice. În acest sens este de remarcat că în urmă cu doi ani, potrivit cifrelor IEA, una din cinci unități de energie consumată în UE provenite din combustibili fosili rusești. Astăzi, piața rusească acoperă doar a douăzecea parte ca sursă de energie.

Piața gazelor se restructurează: de la deficit la abundență

Depășirea crizei care a apărut în balanța energetică a Europei, legată direct de invazia Ucrainei și de consecințele sancțiunilor aplicate Rusiei, a fost posibilă prin găsirea altor surse de aprovizionare. De asemenea, atingerea obiectivelor climatice a creat un cadru favorabil investițiilor masive în energia regenerabilă, a cărei ponderea a crescut semnificativ în balanța energetică. În 2023, pentru prima dată, în UE s-a produs mai multă energie electrică eoliană decât cea obținută din gaz. Asta nu înseamnă că se neglijează piața gazelor la nivelul UE sau al OECD. Oficialii europeni și ai IEA menționează că în acest domeniu ne îndreptăm către un set diferit de probleme și provocări. „Un val de noi proiecte de exporturi de Gaz Natural Lichefiat(GNL) apare pe piață, cu finalitate  în a doua jumătate a deceniului, mai ales din Statele Unite și din Qatar. Aceste proiecte vor crește oferta globală de GNL cu 50%. Drept urmare, trecem dintr-o lume a deficitului de gaz la opusul situației, o lume în care am putea vedea în curând o abundență. Acest lucru ar putea aduce prețuri semnificativ mai mici la gaze”, anticipează semnatarii articolului citat.

„Coridorul vertical”, idee patentată de TRANSGAZ

Piața regională în care România are o poziție de placă turnantă între Balcani, pe direcția Nord spre Ucraina și Republica Moldova și spre Vest, de la Marea Neagră spre Europa Centrală, reprezintă suportul unei inițiative generate și promovate de Ion Sterian, directorul general al operatorului național TRANSGAZ. Un coridor vertical gazier, în bună măsură realizat prin proiecte și acorduri, va permite accesul și tranzitul de la terminalele de GNL din Grecia și preluarea gazelor care tranzitează Turcia spre piața europeană. Tot astfel se pot transfera cantitățile sporite de gaze incluse în acordurile cu Azerbaidjanul. Echilibrul regional este susținut și de producția internă de gaze în care se vor include și racordurile de valorificare comercială a câmpurilor noi din Marea Neagră și zona Munteniei.

Qatar, conectat cu România 

În acest sens s-au purtat și discuțiile pe care premierul Marcel Ciolacu le-a avut în Qatar pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu hidrocarburi a României. Qatar este lider pe piața europeană în livrările de GNL, finalizarea terminalelor din Grecia permițând companiilor românești, conectate pe coridorul vertical, contractarea de cantități sporite de gaze din această sursă. Ministerul român al Energiei are o strategie coerentă în acest sens promovată în mandatele lui Virgil Popescu și Sebastian Burduja.

Tensiunile geopolitice alimentează temerile pe piața petrolului

Focalizarea analizelor doar pe prețul petrolului poate diminua proiecțiile asupra industriei hidrocarburilor, de la prospecțiuni la extracție, prelucrare și livrare, un circuit care reprezintă una din cele mai puternice ramuri în economia lumii. Cu toată ofensiva energiilor regenerabile, consumul global de petrol a atins un nivel record în 2023. Prognozele indică o scădere a dependenței de petrol, dar cererea va marca un vârf înainte de sfârșitul acestui deceniu, potrivit  IEA. Există însă un grad mare de incertitudine în ceea ce privește  ritmul de scădere al cererii, ceea ce lasă companiile petroliere să se confrunte cu decizii riscante de investiții. La fel, amenințările asupra întreruperilor aprovizionării cu petrol nu vor dispărea prea curând. Sunt riscuri crescute de dezechilibre între cerere și ofertă, perspective geopolitice extrem de incerte, cum sunt cele ale momentului în Orientul Mijlociu, la care IEA adaugă „o multitudine de riscuri suplimentare, inclusiv amenințarea tot mai mare a atacurilor cibernetice și frecvența în creștere a evenimentelor meteorologice  extreme”.

Sectorul de rafinare este și el supus unor riscuri sporite, nu doar din motive de competitivitate sau presiuni ecologice. Scoaterea din circuit a unor capacități de producție, multe în Europa, au crescut dependența de importurile de motorină din Rusia, cu presiuni asupra prețurilor, resimțite acut și în România. La fel, accidente tehnice sau acte de sabotaj pot provoca dezechilibre de aprovizionare cu carburanți. Sunt factori de risc pentru stabilitatea pieței europene și operațiunile de schimbare a steagului unor rafinării înregistrate cu capital rusesc. Cazurile din Germania și Bulgaria sunt atent urmărite și de operațiunile din România ale Lukoil și Gazprom.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Subiecte în articol: petrol prag conflict orientul apropiat
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri